1953 – Gest extrem al părinților lui Serghei Mizil. Pentru că fiul lor arăta cam ciudat, demnitarul comunist și soția lui decid să-i tatueze pe corp trăsăturile unui copil normal de vârsta lui. Cel mai greu e să-i tatueze dinții mult ieșiți în afară, unde un artist japonez desenează o pereche buze discrete, care să îi acopere.

1957 – Serghei Mizil se duce beat la grădiniță, însă își liniștește colegii și educatoarea explicându-le că, dată fiind starea lui, n-o să se joace cu mașinuțele.

1964 – Părinții îl dau pe Serghei Mizil la o școală specială, pentru copii cu păr pe piept. Colegii își amintesc că, atunci când învățătoarea îl punea să șteargă tabla, Serghei se lăsa la bustul gol și o ștergea cu pectoralii, după ce în prealabil îl udase elevul de serviciu.

1969 – Adolescentul Serghei Mizil observă că i-a crescut mustața direct pe dinții de sus. Mult timp o lasă așa, deoarece îi e frică să meargă la dentist să și-o dea jos.

1970 – Remarcând că n-are o memorie prea bună, Serghei Mizil decide să-și tatueze vârsta pe antebraț, ca să n-o uite.

1980 – Scârbit de viața pe care o duce Serghei Mizil, unul dintre tatuajele sale merge la dermatolog ca să și-l dea jos pe fiul demnitarului comunist. Din păcate, află că operația e foarte delicată și că, pentru ce vrea el, are nevoie de transplant de om.

1989 – În zilele nebune ale revoluției, lumea pe vede pe Serghei Mizil fugind disperat pe străzile Bucureștiului. Revoluționarii încep să se întrebe care dintre ei, în loc să elibereze doar deținuții politici, le-a dat drumul și animalelor de la zoo.

1995 – Serghei Mizil descoperă avantajele danturii lui uriașe. Într-o zi, ia masa în oraș după ce-și suge gingia și scoate dintre măsele un pui fript care-i rămăsese blocat cu o zi în urmă.

2005 – Serghei Mizil observă că lumea nu prea l-a mai invitat la petreceri după ce și-a tat