Pasiunea pentru frumos şi tradiţiile populare a făcut ca, la doar 20 de ani, Ligia Alexandra Bodea să organizeze tabere de pictură pe sticlă pentru copii, chiar la ea acasă, în localitatea Iaz, din judeţul Sălaj, unde şi-a amenajat, încă de la 12 ani, un muzeu etnografic cu sute de piese tradiţionale de îmbrăcăminte, alături de alte sute de piese de ceramică şi icoane pe sticlă.

Studentă la kinetoterapie la Oradea, Ligia nu vrea să-şi abandoneze pasiunile, visând chiar la un muzeu etnografic în aer liber pe care l-ar putea pune pe picioare la Iaz, cu sprijinul familiei şi a altor pasionaţi de cultura rurală.

Mai puţin de 1.000 de suflete trăiesc în micuţa localitate Iaz, cunoscută mai degrabă pentru mlaştina în care creşte planta carnivoră Roua Cerului, mlaştină despre care legenda spune că ar fi înghiţit o turmă de oi cu păstoriţă cu tot. Într-o dimineaţă însorită de început de iunie însă, petalele transparente de maci zâmbesc de pe marginea şoselei care duce spre Iaz, iar gândul îţi zboară mai degrabă la tablourile lui Ştefan Luchian, decât la legende întunecate. În curtea familiei Bodea, cinsprezece copii se pregătesc de o nouă zi de pictură pe sticlă, sub îndrumarea profesoarei Floare Vidican Tripe, din Oradea. Desprinzându-se greu de balansoarul de lemn, micii pictori se strâng în cele din urmă în foişorul unde, la umbra răcoroasă a dimineţii, vor încerca să finalizeze icoanele pe sticlă la care lucrează deja de câteva zile bune. Iniţiatoarea taberei, Ligia Bodea, este şi ea alături de copii.

“În anul 2009 am început cursul de pictură pe sticlă, având foarte multe picturi pe sticlă, în colecţia proprie, realizate de meşterii iconari, care erau într-o stare degradată. Atunci am zis că dacă eu învăţ să pictez pe sticlă, cu timpul îmi voi putea restaura singură icoanele. Nu m-am gândit atunci la o tabără, ci doar vroiam să învăţ să pictez. În