Minunată intenţia clamată de premierul care guvernează România de pe micile ecrane ale televiziunilor aservite, de a modifica legile salarizării, cu o importantă schimbare în ceea ce priveşte remuneraţiile bugetarilor.
Pe hârtie, totul este frumos: fiecare angajat al sistemului va beneficia de o parte fixă, corespunzătoare grilei de salarizare a postului său, aşa cum, de altfel, îşi încasează acum toţi banii pe care îi primeşte. La această sumă s-ar adăuga partea variabilă – care merge de la zero lei şi până la o limită maximă ce va fi reglementată prin lege -, în funcţie de performanţele fiecărui angajat al sistemului bugetar.
Frumos, elegant, european!, ar putea exclama telespectatorul neavizat sau cel dispus să înghită orice gogoaşă servită de Victor Ponta la oră de maximă audienţă.
Pentru a înţelege mai bine faptul că lucrurile nu vor sta chiar aşa cum încearcă premierul să le prezinte, vreau să fac o mică paralelă. |n prezent, un sistem de salarizare oarecum asemănător există în cazul clerului. Mai precis, salariul preoţilor din România este alcătuit dintr-o parte fixă, suportată de stat, şi din una variabilă, pe care fiecare slujitor al altarului o primeşte în funcţie de încasările parohiei. Drept sau nu, acesta este sistemul. Care sistem poate fi însă fentat într-un mod cât se poate de simplu: dacă preoţii din parohiile sărace au tot interesul să taie chitanţe pentru toate ori pentru cât mai multe dintre serviciile pe care le prestează, cei din zonele bogate îşi fac una-două suma spre a fi raportată şi luată în calcul pentru plata părţii variabile din salariu, iar onorariul pentru celelalte servicii, cele mai multe!, le intră direct în buzunar, fără niciun fel de act.
Prin extindere, ce vor face bugetarii noştri dacă legea lui Ponta va intra în vigoare? Cei care au posibilitatea de a primi „o atenţie, o măslină, o ţigară fină” o
