Scandalul bacalaureatului de la liceul din București s-a extins mai mult decât era normal. În realitate, directoarea de acolo era o șpăgăriță cum sunt mulți alţi directori din această țară, care făcea diferite aranjamente în combinație cu alte persoane din sistem. Își formase femeia o rețea de încredere, pentru că la noi nimeni nu poate fura de unul singur, decât de pe stradă sau din poșete, numai că pe ăia îi prinde poliția și-i bagă la zdup repede.

Nu a fost prima oară când directoarea își pune în mișcare structura, dar a fost descoperită tocmai acum pentru că nu s-a ținut de cuvânt în cazul unei șarle care ar fi vrut să se vadă cu patalama la mână, chiar dacă probabil abia a învățat să scrie cât de cât românește. Femeia nu ar fi putut să-şi dezvolte rețeaua de colectori de șpăgi dacă nu s-ar fi găsit părinți de șarle care să fie dispuși să dea oricât, numai să-și vadă odrasla cu diplomă. Sistemul ar fi mers înainte dacă n-ar fi dat ghinionul peste ea în cazul elevului pe care n-a putut să-l facă absolvent cu diplomă și viitor aspirant la statutul de intelectual făcut de universitățile de apartament.

Probabil s-a vrut să se dea un exemplu, ca să mai bage spaima în fabricile de diploma. Dar de aici și până unde s-a ajuns, e cale destul de lungă. Căratul elevilor cu autobuzul la sediile parchetelor pentru audieri a fost o acțiune dincolo de imaginația unui om sănătos la minte, fapt pentru care-i înțeleg indignarea premierului, pe care a făcut-o publică. Ce n-am înțeles este reacția ministrului Stroe, care la auzul veștii că șeful său de guvern este supărat, a lăsat baltă autobuzele și probabil și ancheta, că era pericol mare să se afle până unde ajungeau banii colectați, că nu îmi închipui că directoarea după terminarea acțiunii stătea singură pe salteaua cu bani și număra liniștită recolta după prima rundă.

Dincolo de vinovăția cadrelor didact