A fost odată un "pact fiscal" european. Teoretic "tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare" a intrat în vigoare în prima zi a acestui an.
Dar disciplina fiscală este deja de domeniul trecutului, în condiţiile în care guvernele europene reuşesc tot mai greu să se menţină peste linia de plutire, deşi au fost multe declaraţii referitoare la sfârşitul iminent al crizei.
Faliţii clasici ai Europei, cum sunt Grecia sau Portugalia, sunt ameninţaţi acum de "progresul" rapid al unor ţări considerate, încă, prea mari pentru a se prăbuşi.
Italia este una dintre acestea. Ultimele date oficiale arată o deteriorare accentuată a finanţelor publice. În primul trimes¬tru din 2013, cheltuielile bugetare au crescut cu o rată anuală de 1,3%, pe fondul unei stagnări a veniturilor. Se pare că austeritatea este, şi în Italia, la fel de reală precum unicornii mitologici.
Deficitul bugetar a crescut cu o rată anuală de 9,3%, până la 27,4 miliarde de euro, iar ponderea acestuia în PIB a crescut până la 7,3%, de la 6,6% în T1 2012. O performanţă remarcabilă pentru economia Italiei, care este în recesiune din ultimul trimestru al anului 2011!
Dar asta nu este totul. Autorităţile continuă să afirme că ţinta deficitului bugetar pentru 2013 se menţine sub 3% din PIB. Miracolul este posibil şi prin "uitarea" arieratelor, practică devenită comună la nivelul Europei.
Într-un articol recent din La Repubblica, Flavio Zanonato, ministrul dezvoltării economice, a declarat că "ar dori foarte mult să plătească res¬tanţele, dar nu ştie dacă este posibil".
Motivul "nu este rea voinţa, ci o problemă tehnică", a mai precizat ministrul Zanonato.
Problemă tehnică? Adică s-au pierdut registrele sau s-a stricat reţeaua informatică? Nici pe departe! Problema tehnică este, pur şi simplu, lipsa banilor. "A spune
