Scăderile de preţuri nu antrenează neapărat scădere economică, spune Franck Hollenbeck, lector la Universitatea din Geneva

Deflaţia apare doar ca urmare a exceselor inflaţioniste ale băncilor centrale, constituind o corecţie necesară

Economiştii care susţin că deflaţia este cel mai negativ fenomen economic şi că puţină inflaţie nu strică promovează o ştiinţă a nonsensului de vreme ce efortul tuturor agenţilor din economie este acela de a căuta preţuri cât mai bune, spune Franck Hollenbeck, lector la Universitatea din Geneva, într-un material publicat pe portalul Institutului Ludwig von Mises. Seriile de date consemnate la nivel istoric arată că nu este nicio legătură între deflaţie şi depresiunea economică, aşa cum sugerează acum cei mai mulţi dintre economişti şi, dimpotrivă, cele mai faste perioade de dezvoltare au coincis cu scăderi ale preţurilor.

Hollenbeck găseşte trei contraargumente la teoria potrivit căreia declinul preţurilor determină o diminuare a cererii în măsura în care oamenii sunt tentaţi să îşi amâne consumul. El spune că, deflaţia, de fapt, apare ca urmare a exceselor inflaţioniste ale băncilor şi trebuie privită ca o etapă a corecţiilor necesare.

Ajustarea relativă a preţurilor este benefică pentru transmiterea informaţiilor de piaţă şi de aceea deflaţia nu ar trebui să afecteze cu nimic economia reală. Dimpotrivă, inflaţia este cea care induce distorsiuni la nivelul întregului angrenaj economic. În plus, aceasta este şi imorală, întrucât constituie un furt al Guvernelor şi băncilor pe seama celor care îşi vând forţa de muncă.

Economiştii şi autorităţile spun că lupta contra crizei trebuie centrată pe combaterea deflaţiei. Hollenbeck susţine însă că deflaţia este doar o corecţie şi că adevărata soluţie pentru prevenirea crizelor ar trebui să fie renunţarea la sistemul bancar al rezervelor fracţionare şi la bănci