Formidabil în bulibăşeala cu bacalaureatul, dacă ne dăm trei paşi îndărăt ca să vedem pădurea de copaci, este abilitatea cu care guvernarea USL, prin feţele sale vorbitoare (Ponta, Pop, mai nou Radu Stroe şi procurorul general Niţu), vorbesc şi se poartă fix ca în opoziţie. Sursa: EVZ

Ascultându-i cum gâdilă sub bărbiţă pe elevii şi profesorii prinşi cu raţa în gură, are aerul că ţara e condusă pe telecomandă de forţe obscure din constelaţia Perseus, ce dirijează parchetul şi poliţia întru abuzuri contra cetăţenilor inocenţi. Iar eroul-premier, ca Iron Man, se bate cu aceşti extratereştri infiltraţi în vremea tiranilor sadici, de tristă amintire, Daniel Morar & Funeriu: la început cu şanse mici, apoi din ce în ce mai glorios, în uralele galeriei (agramate), ca în orice blockbuster.

N-au dreptate lăudătorii săi să-l admire ca propagandist de talent, înnăscut, ceea ce e cam tot ce se cere în politica românească? Şi să mizeze pe el în continuare, contribuind cum pot la această viziune, că vinovat e mereu altcineva? Când eşti în funcţie de un an, ai 70% în Parlament şi stăpâneşti instituţiile statului, dar dai impresia că porcăriile pe bandă rulantă cad cumva din cer, tu fiind haiducul-şef de partea oropsiţilor, miza pusă de mulţi profesionişti pe cariera lui Ponta, în a cărui barcă arhiplină s-au înghesuit, este una raţională, pragmatică.

Ăstimp, scandalul de la bacalaureat ascunde complicaţii mai mari decât se vede la TV. În esenţă, e vorba de Educaţie ca serviciu public subfinanţat şi supra-licitat – nu atât de mult ca Sănătatea, dar subfinanţat – şi în care noi n-am luat o decizie clară despre cum echilibrăm cererea cu oferta, păstrând standardele de calitate. Decapitalizarea şi supra-cererea existau de pe vremea lui Ceauşescu, când au şi apărut fenomenele constatate azi: imperativul politic de cuprindere universală, în contrapondere cu aspiraţia merit