• Vă mai aduceţi aminte? La un moment dat a existat un proiect de lege privind ponderea ştirilor negative şi pozitive în ştirile din audiovizual. Proiectul a fost votat în unanimitate în una din camerele legislative. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu această trăsnaie, ca să nu-i spun prostie. A fost abandonată? Şi, totuşi, nu cumva suferă mass-media – în special televiziunile cu oarece audienţă – de morbul difuzării aproape numai de „ştiri negative”? Probabil. Ceea ce pare sigur e altceva: nu mai contează „negativul” sau „pozitivul”. Contează cine şi cum informează. De prea multe ori nu ştim cine informează. Iar cum se informează nu mai are importanţă. Şi pentru că mai nimeni nu se întreabă: „Oare chiar aşa o fi?”
• Exasperări mai vechi, mai noi. Vă mai aduceţi aminte de Nicolas Sarkozy? Scria bine tipul. Sau alţii pentru el. Mă rog. Câteva citate din „Martor”: „Eu muncesc din greu, căci, contrar ideii pe care o au unii despre mine, îmi pun mereu întrebări”; „A fi popular nu înseamnă a fi populist”; „Această carte o dedic Franţei care munceşte, dar şi Franţei care suferă”. Scrie bine şi Vasile Dâncu: „Războiul românilor împotriva lor înşişi. Privită din acest unghi, politica pare un război civil al românilor împotriva lor înşişi” (Politica inutilă). Scrie bine şi Năstase. Şi Geoană a scris o carte. Mulţi oameni politici scriu bine (în sensul articulării unor idei). Exasperarea: aceste scrieri nu contează. Nici măcar ca exerciţii de imagine.
• Vă mai aduceţi aminte? Europenii nu ne-au primit cu câini cu colaci în coadă, ci cu turtă dulce. Jose Manuel Durao Barroso ne-a urat, frumos, bun venit în UE, „acasă” (!?!), în limba română, în vreme ce Băsescu şi Tăriceanu, de dragul turtei dulci europene (Băsescu nu a gustat din turtă), au îngropat securea războiului, măcar pe perioada în care au fost filmaţi şi fotografiaţi (televiziunile mai spun că cei doi s-
