Nu este o tema noua si discutii pe aceasta tema s-au tot facut de-a lungul timpului. Ba la un moment dat, pentru o fractiune de secunda, atunci cand o lege reparatorie se parea ca va mari salariile dascalilor cu 50% , am avut senzatia ca se va si rezolva ceva in acest domeniu. Si, totusi, a fost doar o scurta amagire si profesorii au ramas in conul obisnuit de umbra, din care ies doar atunci cand autoritatile isi amintesc ca trebuie sa le mai dea cate o lectie de demnitate. De ce aduc acest trist subiect iarasi in discutie, cand se stie ca nu prea sunt sanse ca ceva radical sa se schimbe in acest sector al educatiei? Raspunsul este ca ar fi momentul sa oferim intregii societati romanesti imaginea reala a ceea ce reprezinta educatia pentru cetateanul nostru, pornind de la gradinita si terminand cu scoala doctorala. Mai toata lumea , incluzand aici si reprezentantii tuturor guvernelor de pana acum, au pus multe alte profesii inainte celor de educatori, sau profesori, dovada fiind statutul privilegiat pe care lucratorii din unele sectoare publice il au, daca ne referim la avantajele materiale si chiar la cele de respect in societate si la jalnica conditie a dascalului roman. Se stie ca pe vremuri, in tara noastra, erau doar cateva meserii respectate si acelea erau cea de preot, de sef de gara si cea de profesor, indiferent daca era cel de scoala generala, de liceu, sau cel universitar. Mai orice familie tintea sa-si marite fata, daca avea una, cu profesorul din oras, pentru ca era o onoare si o garantie a unei vieti decente. Acum, nimeni nu mai alearga dupa o astfel de casatorie, care ar inseamna sa accepti viata de saracie , iar aceasta stare nu se prea leaga nici cu un trai onorabil ! Mai mult, salariile mizere ale profesorilor, in comparatie cu raspunderea pe care o au, duc uneori si la evenimente regretabile, precum vedem zilele acesta la licelul Bolintineanu!