Artistul e legat de Divinitate prin talentul pe care l-a primit
Îi datorăm o bună parte dintre zâmbetele noastre, dintre rarele clipe de bucurie şi emoţie din anii comunismului şi nu numai. A fost, este şi va rămâne un simbol al muzicii uşoare româneşti. Angela Similea împlineşte astăzi 67 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
Începutul carierei sale a fost marcat de întâlnirea cu profesorul de muzică Marin Teofil, la liceu. “El a considerat că am ceva special, mi-a propus să fiu solista corului liceului, apoi m-a luat de mână şi m-a dus la George Grigoriu, la Ansamblul UTC-ului de atunci. Compozitorul George Grigoriu a spus că am o voce foarte bună, că am toate datele, mi-a spus că trebuie să muncesc şi m-a trimis la lucru la cea mai bună profesoară de canto din acea perioadă, doamna Florica Orăscu. De acolo au început pregătirile, doamna Orăscu avea un obicei extraordinar, aducea la clasa dumneaei compozitori, iar eu am avut norocul să mă lansez în perioada în care erau cei mai talentati şi mai minunaţi compozitori. Marius Ţeicu a fost, de altfel, profesor corepetitor al meu, Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu şi toată pleiada aceea extraordinară de compozitori talentaţi, dar şi preocupaţi de a învăţa carte, muzică”, îşi amintea sărbătorita noastră.
Cea mai mare bucurie a sa rămâne momentul în care profesorii de muzică, de canto au hotărât să o îndrepte către această profesie. “Ei au fost cei care m-au determinat să îmbrăţişez ca profesionistă această carieră, să realizez că aceasta este menirea mea.”
Sa fii artist astăzi, în România, înseamnă o zonă de umilinţă şi de neîmplinire, “dar pe care artistul adevărat o traversează cu fruntea sus, fiind legat de Divinitate prin talentul pe care l-a primit”.
A primit mereu dovezi de dragoste din partea publicului. “Cea mai mare dovadă de dragost
