"România care poate" este cea pe care ne-o dorim cu toţii, dar nu o avem, cu toate că ar fi posibil. "România care nu vrea" este cea pe care o avem, dar nu ne-o dorim.

România care poate:

Cultivând o suprafaţă arabilă de peste nouă milioane de hectare, obţine produse agricole capabile să hrănească cel puţin 50 de milioane de oameni.

Administrând zeci de staţiuni balneare cu apele lor tămăduitoare, având munţi cu peisaje inegalabile, un litoral marin ce se întinde pe mai bine de 150 de kilometri şi o Deltă unică în Europa (unii spun chiar unică în lume), ca să nu mai vorbim şi de Dunăre, cu ai săi peste 1.000 de kilometri, dezvoltă o industrie a ospitalităţii capabilă să relaxeze şi să distreze sute de milioane de turişti.

Având cea mai amplă reţea de căi ferate, transportă zeci de milioane de pasageri şi sute de milioane de tone de marfă.

Pe Autostrada Transilvania, care tocmai ce trebuia inaugurată, şoferii fac maximum patru ore de la Braşov la Borş; la fel, pe Coridorul IV paneuropean, aproape gata şi el, se ajunge de la Nădlac la Constanţa într-o jumătate de zi.

Folosindu-şi resursele energetice şi naturale proprii, furnizează utilităţi la preţul corect pentru zeci de mii de companii, în care lucrează milioane de salariaţi.

Absorbind cu nesaţ miliardele de euro din fonduri europene „gratuite“, îşi dezvoltă şi infrastructura, şi resursele umane, şi recuperează în ritm accelerat decalajul faţă de mediile UE.

Păstrându-i acasă pe oamenii săi harnici şi cu mintea luminată, fructifică mai bine ca oricine oportunităţile vremii.

Educându-şi copiii în şcoli respectate cu sfinţenie, ca în vremea lui Spiru Haret, îşi asigură un viitor de o mie de ori mai bun decât prezentul.

Acţionând inteligent şi concertat, politicienii ne îndrumă, vizionari, pe calea către România pe care ne-o dorim cu toţii.

În sfârşit, p