Este o eroare intentionata si rauvoitoare afirmatia, repetata insistent, conform careia ar exista un conflict intre Parlament si Justitie. Care s-ar sparge in capul procurorilor. In primul rand, procurorii nu sunt Justitia. Justitia e reprezentata de judecatori. Procurorii sunt avocati ai acuzarii, la fel cum exista si avocati ai apararii. In al doilea rand, daca exista un conflict, si el exista, acesta este intre un sistem care, prin definitie, se afla in slujba cetateanului si care, in fapt, incearca sa-l subordoneze pe cetatean. Iar din acest sistem fac parte intr-adevar, si din pacate, multi procurori. Si nu numai.

Exista intotdeauna, in istorie, o tentatie aproape irezistibila a reprezentantilor institutiilor represive de a deveni din slujbasi ai statului, respectiv ai cetatenilor, persoane de decizie. Care se substituie deciziei politice. Uneori s-a intamplat ca acest rol sa fie preluat de armata, alteori de biserica, atunci cand aceasta institutie a dispus de o armata de temut. Cum a fost Inchizitia. Sau au indeplinit acest rol nefast serviciile secrete. Mai rar, chiar politia. De fiecare data insa, statul a avut de suferit. Au avut loc convulsii sau chiar razboaie civile. Cetatenii au constatat, cu durere, ca au sustinut aceste institutii din munca si sudoarea lor pentru a-si crea securitate, dar pana la urma au avut parte de insecuritate.

Rostul sistemelor democratice este tocmai acela de a dispune de mecanisme capabile sa previna asemenea malformatii de tip cancerigen. Asa a aparut ideea, omologata de multe state ale lumii, a democratiei prin separarea puterilor in stat si a conducerii statelor in baza optiunii cetatenilor exprimata la anumite intervale de timp. Iar acum, pornind de la tezele de mai sus, sa incercam sa raspundem la cateva intrebari extrem de actuale, dupa ultimul spectacol lamentabil oferit de oamenii legii la Liceul