„Oamenii e fiare, scapă cine moare.”
Cercetătorii americani au efectuat un studiu care arată că în România nu mai există speranţă. Mânaţi de sentimente nobile, americanii le-au transmis şi românilor vestea îngrijorătoare, ştiut fiind că aceştia realizează mai greu ce se petrece în jurul lor, şi chiar dacă observă, aşteaptă întotdeauna confirmarea americanilor. Aşadar, cu toate că observaseră şi ei de câteva secole că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, românii nu au ştiut exact ce anume le lipseşte pentru a intra şi ei în rândul lumii. Dar, odată ce americanii i-au anunţat că speranţa lor nu mai e, totul a căpătat sens.
Bulversaţi, romanii au început imediat să-l caute pe cel care le-a ucis-o pe Speranţa. Mulţi au considerat că este vorba despre iluminați, despre masoni sau diverse secte religioase. Unii au crezut că este o consecinţă a faptului că Războinicul Luminii a fost închis pe nedrept, şi nimeni nu mai donează nimic la muntele Athos pentru îmbunarea spiritelor. Până la urmă, firi organizate, românii au ieşit în stradă şi au pus afişe cu recompensă pentru cel ce îl va găsi şi îl va aduce pe ticălosul care a înfăptuit crima. Bineînţeles, într-un final s-a decis în unanimitate că trebuia să existe un făptaş pe care să se răzbune, căci altfel n-ar mai fi avut niciun haz.
Dar, cum nimeni nu ştia pe cine să caute, câteva minţi mai luminate au decis să meargă la mormântul Speranţei, să întrebe pe-acolo vreo rudă cine e neomul care a încetat-o din viaţă. Mai grav era că nimeni nu ştia mare lucru nici despre Speranţa. Auziseră că e de bine, că nu trebuie pierdută şi că moare ultima, ceea ce era suficient pentru a-i determina să intre în panică. Că, vorba aia, dacă a ajuns să moară şi Speranţa, care e ultima, înseamnă că nici noi, ceilalţi, nu ne simţim prea bine. Aşa că oamenii s-au dus acasă, au intrat pe Google şi au scris la cuvinte de căuta
