Complicitatea unei societăți unde mulți părinți consideră îndreptățită stimularea profesorilor supraveghetori și a corectorilor pentru ca miile de domni Goe să treacă bacul adaugă dificultăți suplimentare lipsei cronice de viziune a guvernărilor succesive în reforma din învățământ.

„Francezii sunt legați de bacalaureat pentru că e vorba de un ritual inițiatic, o trecere la vârsta adultă. E o instituție, dar tocmai de aceea trebuie să o lăsăm să evolueze îm­pre­u­nă cu o lume în schimbare“, de­clara fostul ministru de dreap­ta al Educației din Fran­ța, Luc Chatel, inițiatorul unei contestate reforme a învă­ță­mântului, unde bacul ocupă un loc central.

Bacalaureatul e sub lupă. De ani buni încoace, metodele de examinare și duritatea ini­țială a acestui examen au în­ceput să fie chestionate, mai cu seamă din perspectiva democratizării pan­europene fără precedent a studiilor uni­ver­si­tare de licență.

Pe de o parte, elevii și părinții se plâng de di­ficultatea considerată disproporționată a exa­menelor și de latura psihologică problematică presupusă de eșec. Țara întreagă este cu­prin­să de febra examenelor, începând cu ultima săp­tămână din mai, când demarează exa­mi­nă­rile orale, o atmosferă generală de tensiune care face obiectul unui articol sarcastic pu­bli­cat în urmă cu două săptămâni în New York Times despre caracterul ridicol și desuet al exa­menului național, semnalat și comentat de cotidianul francez Le Point în ediția online din 5 iulie. Presiunea este ma­re, iar costurile - extrem de ridicate: potrivit Sindicatului Național al Personalului de Con­ducere din Educația Na­țională, citat de Le Point, ba­cul ar costa aproape 1,5 mili­arde de euro, reprezentând co­rectura a 4 milioane de lu­crări scrise, făcută de 170.000 de corectori în 4.737 de centre de examinare.

Nu numai costurile bacului sunt un subiect de polemică recurentă î