Ce-i leaga pe cei doi, Traian Basescu, inca presedinte al Romaniei, si Mohamed Morsi, presedinte al Egiptului debarcat de armata ? Nenorocita de lovitura de stat, evident ! Si ciudatenia pozitionarilor democratiilor occidentale fata de cele doua prezumtive lovituri de stat, cea de anul trecut, din luna iulie, de la Bucuresti, si cea de acum cateva zile de la Cairo.

Cea de la Cairo a reusit si incepe sa aiba aparenta paradoxala a unei lovituri de stat “democratice”. Cea de la Bucuresti de anul trecut a esuat lamentabil, cu largul si inca neexplicatul concurs al lui Victor Ponta si Crin Antonescu. Si totusi, de ce o lovitura de stat reusita pare a fi buna si “democratica”, iar una esuata e rea, criticata, infierata si la un an de la esecul ei, inclusiv de inca presedintele Basescu ?

Cea de la Cairo a fost facuta cu tancurile si prin arestarea fostului presedinte, reprezentant al Fratiei Musulmane. Cea de la Bucuresti le-a fost imputata celor 8,5 milioane de romani care au votat – procuratura s-a dus sa-i caute si sa-i aresteze pe votanti, cu Biblia pe capota masinii –, plus Parlamentului si guvernului legal al tarii. Dupa site-ul www.slate.fr, foarte liberal, care pune in capul unui articol intrebarea daca exista “o lovitura de stat democratica” si il citeaza pe Ozan Varol (cu un articol publicat in 2012 in Harvard International Law Journal), acum profesor la Facultatea de Drept Lewis & Clark, poate exista intr-adevar “un puci democratic”. Cu conditia sa posede cele sapte caracteristici enumerate de Varol : “1. lovitura de stat este organizata impotriva unui regim autoritar sau totalitar ; 2. militarii raspund unei opozitii populare de durata impotriva acestui regim ; 3. guvernul autoritar sau totalitar refuza sa demisioneze ca raspuns la miscarea populara ; 4. puciul este organizat de un militar respectat in tara, mai ales datorita legaturii strinse din