S-a terminat, în sfârşit, săptămâna anuală a patimilor în şcoala românească, altfel spus examenul de Bacalaureat. Până la anul avem, iarăşi, peste 350 de zile libere, în care putem să ignorăm din nou problemele din învăţământ, domeniu despre care reuşim să vorbim serios la fel de sezonier precum vorbim despre bunătate şi generozitate doar la Paşte şi Crăciun. Până atunci, suntem liberi să ne bucurăm de încă un an de ignoranţă, de note pe ochi sau bani frumoşi, de profesori umiliţi, de meditaţii nefiscalizate sau de stresul unor părinţi pe care îi preocupă mai mult de unde o să facă rost de bani pentru şpagă decât să le explice copiilor că, în viaţă, drumul drept este mai scump, mai greu, dar mai sigur.
Cu ce ne-am ales după sezonul Bacalureat 2013? Vestea bună e că tocmai Buzăul a devenit simbolul pentru „se poate şi altfel”. Colegiul Naţional B P Hasdeu, pe care o viaţă întreagă o să mă mândresc că l-am absolvit, este, anul acesta, campionul mediilor de 10 pe linie la Bacalaureat. În timp ce în atâtea alte şcoli din ţară se strângeau bani de „protocol” şi se aranjau examene, la Hasdeu se învăţa carte. Şi în urmă cu 14 ani, când am ieşit eu ultima oară pe poarta liceului, şi acum, când am fost atât de fericită să îl văd pe prima treaptă a podiumului naţional. La Hasdeu, atunci şi acum, se învaţă carte zi de zi, timp de patru ani, aşa cum au explicat copiii cu note maxime că trebuie să faci dacă vrei să te salvezi de mediocritate, de eşec sau de corupţie.
„Zi de zi“, acestea sunt cuvintele cele mai importante pe care le-am auzit rostite zilele acestea şi nu cred ca a fost o întâmplare că aproape toţi elevii de 10 au simţit nevoia să le folosească. În spatele acestor vorbe se ascunde şi vestea bună a performanţei, şi veştile proaste despre degringolada, corupţia şi nepăsarea din învăţământ.
Indiferent dacă au luat Bacalaureatul cu 10 pe lini
