Drepturile omului şi demnitatea umană sunt călcate în picioare la Iaşi. A înainta în vârstă este un coşmar, iar anii de viaţă în plus devin poveri greu de purtat pe umeri. O bătrână de 93 de ani, din Iaşi, este lăsată de autorităţi să se zbată într-o mizerie greu de imaginat, la limita subzistenţei. Nimeni nu face nimic, spre disperarea vecinilor. În timp ce reprezentanţii instituţiilor competente se spală pe mâini de orice responsabilitate, femeia îşi duce ultimele zile din viaţă într-un focar de infecţie care ameninţă tot blocul.
La baie nu poate ajunge
Faptul că a ajuns la vârsta de 93 de ani este cea mai mare pedeapsă pentru Elena S. Văduvă, fără copii sau alte rude şi cu o pensie de doar 550 de lei, bătrâna nu are pe nimeni alături, care să-i ofere un minim ajutor. Apartamentul său s-a transformat într-un spaţiu infect, în care cu greu poţi rezista mai mult de cinci minute. De cum păşeşti în locuinţa femeii, te izbeşte un miros înţepător, insuportabil, iar încălţămintea ţi se lipeşte de gresia încleiată de urină şi resturi alimentare. Pereţii cândva albi au pe la muchii straturi groase de murdărie, chiuveta şi masa din bucătărie sunt pline de vase nespălate, iar pe jos te împiedici de cârpe îmbibate în excremente. Fără a conştientiza gravitatea situaţiei în care se află, femeia trăieşte în condiţii greu de închipuit, calcând-şi în picioare, zi de zi, propria mizerie. Păşeşte prin urină, iar printre degetele de la picioare se întrevăd urme de fecale uscate. Vecinii, văzând că starea bătrânei se degradează din ce în ce mai tare, au apelat la sprijinul autorităţilor. Preşedintele asociaţiei de locatari din blocul D3, de pe bulevardul Chimiei, unde este domiciliată şi Elena S., a înaintat pe 15 mai o cerere către Direcţia de Asistenţă Comunitară (DAC) Iaşi. În câteva rânduri, Gheorghe Atanasiu a prezentat situaţia familială şi locativă a bătrâne
