“Procurorii nu sunt Dumnezei!”

Aceasta e biblia guvernarii Ponta, enuntata ieri de insusi marele nostru prim-ministru in viata.

Reactia nu e o noutate pe fond, ci doar o noua forma mulata pe cea mai flagranta ingerinta a premierului in actului de justitie: ordinul dat procurorilor de a-si lua labele de pe spaga de la BAC-ul de pe mosia lui Vanghelie.

N-am mai auzit asa ceva, trebuie sa recunosc, de pe vremea lui Adrian Nastase, desi, cu riscul ca mai voi repeta de 1.000 de ori, parintele politic al lui VP nu facea astfel de grozavii pe fata.

Convins ca Romania a ingenuncheat la picioarele sale, Viorel spune tot ce-i trece prin cap, fara sa-i pese de consecinte.

Acum, ca a crapat oleaca usa lui Merkel sau ca s-a laudat la Ambasada SUA, de 4 iulie, cu vizita sa in China, omul crede ca s-a terminat cu orice pericol: si cu MCV, si cu Barroso, si cu Bruxelles, cu oricine vrem si nu vrem.

Pur si simplu, nu-i mai pasa de nimic. Si-atunci, iese la drumul mare si taie cu barda sistemul circulator al Justiei: “procurorii nu sunt Dumnezei!”

Ba da, Victor Ponta, procurorii chiar sunt Dumnezei! Nu doar in cazuri precum “Bolintineanu” sau prin iadul nesfarsit al spagilor din scoli. Ci peste tot pe unde pot tamaia cu legea sa alunge duhurile rele care au napadit politica si tara asta.

Da, ca simplu credincios, pot spune ca Romania nu-si poate mantui sufletul plin de pacate decat cu ajutorul “Dumnezeilor” din justitie.

Daca as fi Victor Ponta (multumesc, Doamne, ca nu-s!), l-as chema pe Dumnezeu in vis sa-mi trimita solii sai credinciosi de prin Parchete si instante ca sa facem ordine odata pentru totdeauna.

I-as primi la suflet si le-as spune doar atat: “Dragii mei Dumnezei de vreme rea, multumesc Dumnezeului parintele vostru ca v-a trimis, ca mare nevoie avea tara asta de voi! Aveti liber sa va faceti meseria, iar eu promit sa