Dorința legitimă de a reforma sistemul de educație secundară nu exclude în niciun fel examinarea elevilor la standarde decente de exigență.
„Vă felicit pentru organizare, vă felicit că nu v-ați lăsat impresionat de tot felul de frustrați care au satisfacţii sadice că pică nu știu câți elevi“, spunea Victor Ponta în debutul ședinței de guvern din joia trecută (știți despre ce e vorba, obișnuitul exercițiu de PR săptămânal de la Palatul Victoria!), adresându-i-se ministrului Remus Pricopie. Remarcabila ispravă de vitejie a acestuia din urmă, care trebuia neapărat împărtășită întregii națiuni, era aceea că prin alegerea unor „subiecte potrivite“ notele de la examenul de evaluare națională fuseseră mai mult decât mulțumitoare pentru toată lumea: elevi, părinți, politicieni. Nu ca pe vremea de tristă amintire a ministeriatului lui Daniel Funeriu, la care premierul a făcut evident trimitere acuzându-l că „avea satisfacții sadice că pică nu știu câți elevi“. Din fericire, însă, coșmarul a trecut. „Frustrații s-au dus unde le e locul“, a conchis el cu satisfacție. După care și-a enunțat, succint, viziunea despre educația secundară: „Vă anunț public susținerea mea pentru ideea de a încerca să facem examene normale pentru oameni normali“.
Acest anunț programatic a stârnit probabil multe ecouri favorabile la nivelul opiniei publice. Ideea că nu trebuie să „nenorocim“ copiii picându-i la acest gen de examene sau la bacalaureat este destul de populară. O parte dintre cei care împărtășesc această părere sunt dispuși să accepte faptul că ar trebui mai multă rigoare, dar abia după ce va fi reformat sistemul, după ce vom avea profesori mai buni și mai bine plătiți, școli mai bine dotate etc., ceea ce, evident, nu face decât să amâne sine die orice încercare de a introduce examinări serioase care, inevitabil, ar duce la o triere sev
