Ştiu: pe noi, practica ne omoară! Vă rog, însă, să mă credeţi că nici cu teoria nu stăm mai bine! Toată aceas¬tă goană nebună în care, de două decenii şi ceva, modificăm schimbarea, după care schimbăm modificarea şi tot aşa, de la capăt, fără niciun orizont, arată că am reuşit doar să înlocuim "consacrata" formulă "Noi muncim, nu gîndim", cu alta, încă şi dis¬trugătoare: "Noi guvernăm, nu gîndim". Nici o aşchie de perspectivă strategică, nici o umbră de construcţie conceptuală, din care să derive un set coerent de măsuri, nici o preocupare pentru studierea şi înţelegrea consecinţelor structurale determinate în plan social de reforme aruncate ca zoaiele din hîrdaie în capul populaţiei. După această îndelungată terapie cu "reformă", societatea românească are toate şansele să împărtăşească soarta pisoiului murdar, confruntat cu tehnologia spălării automatizate: s-ar putea să reziste la programul de curăţare, dar nu şi la faza de stors!

Dintre toate aceste consecinţe, cele care determină sau modifică dinamica oportunităţilor şi a inegalităţilor sociale sunt, de departe, cele mai importante. O confirmă, recent, în pres¬tigioasa revistă "Foreign Affairs", studiul publicat de profesorul Jerry Z. Muller: "Capitalism şi Inegalitate. Ceea ce n-a înţeles nici Dreapta nici Stînga". Producerea de inegalităţi sociale, incertitudinea, schimbarea adesea bruscă a poziţiilor, a ierarhiilor şi a rolurilor sociale, a paletelor ocupaţionale şi profesionale, dimpreună cu modificarea zestrei educaţionale, producerea şi difuziunea oportunităţilor şi a beneficiilor sociale generate de dezvoltare sunt caracteristicile care însoţesc şi asigură dinamica societăţii pe care o numim generic "capitalistă". Avantajele şi costurile sociale ale acestei diamici nu se balansează, însă, de la sine! Iar, scăpate de sub control, periclitează mariajul fericit, dar dificil, dintre capitalism şi democr