La un an de la evenimentele tulburi din vara trecută, e straniu cât de multe au ajuns să aibă în comun preşedintele şi premierul, aceşti doi oameni altfel atât de opuşi în toate.
Ca printr-o coincidenţă (dar a fost una?), la exact un an de la „puciul parlamentar“ din 2012, au apărut datele definitive ale recensământului din 2011, care au arătat că în România trăiesc cam cu 2 milioane de oameni mai puţin decât în urmă cu zece ani. Sporul natural negativ a contribuit cu un sfert la acest declin demografic, iar emigraţia cu restul. Prinzând ocazia, premierul Ponta s-a grăbit să afirme că, în fapt, referendumul pentru demitarea preşedintelui de anul trecut ar fi fost reuşit, căci în realitate s-ar fi depăşit pragul de 50%, dar, a adăugat el melancolic, „aceasta nu ne mai foloseşte la nimic“. Preşedintele a replicat iritat că afirmaţia e „lipsită de responsabilitate“; într-adevăr, Ponta i-a „uitat“ pe românii majori şi cu drept de vot aflaţi în străinătate şi care nu pot fi scoşi din listele electorale.
Să nu fim naivi: şi Ponta, şi Băsescu au profitat de împlinirea anului pentru a-şi ralia trupele în jurul lor şi a se poziţiona mai bine în raport cu rivalii din tabăra proprie şi criticii. Ponta ştia bine ce-i cu românii din străinătate, dar a vrut să reamintească electoratului uselist că „nu a uitat“ de marele proiect al întreruperii „regimului Băsescu“. De altfel, scandalul fraudei de la bac de la Liceul „Bolintineanu“ i-a dat ocazia să ne arate şi în concret că s-a intrat (reintrat) în regimul când premierul dă ordine Parchetului, care le şi execută prompt. Închipuiţi-vă ce s-ar fi întâmplat, dacă procurorul general ar fi fost Daniel Morar, aşa cum propusese la un moment dat preşedintele! „Se sparie gândul!“, vorba cronicarului. Acum însă totul e în ordine: criticii din PNL şi de la Antene care ţipă că, prin pactul de coabitare, p
