* Duminică la prânz am fost la un film cu zombi şi cu Brad Pitt. Mai bine zis, am fost la film cu membrii familiei, filmul era cu zombi şi cu Brad Pitt, care salva (de fapt, nu prea salva) omenirea de invazia unor cetăţeni, tot mai mulţi, infestaţi cu un fel de virus transmis prin muşcături. Am remarcat că muşcaţii aveau un auz foarte bun (nu ca unii români, care aud doar ce vor ei) şi erau plini de energie, fugeau şi chiar se căţărau unul peste altul (au procedat aşa ca să treacă peste un zid imens), iar asta demonstrează tenacitate şi capacitate de lucru în echipă, adică două calităţi rar întâlnite la cei din jur. Până la urmă, am rămas cu senzaţia că problema, în film, a fost pusă greşit şi că, de fapt, zombi erau chiar cetăţeni de nădejde (un trailer aici - or mai fi şi altele), dar filmul a fost făcut mai degrabă pentru efectele 3D decât pentru scenariu, regie, actori sau lupta dintre bine şi rău.

* Că veni vorba despre morţi-vii care fugeau după vii-vii, de le scăpărau tălpile (pesemne că tălpile de zombi au piele moartă, ca în reclama la un aparat despre care am mai scris): am urmărit la ştiri secvenţe din Pamplona, unde câteva vite fugăreau pe străzi nişte cetăţeni, care voiau să pară viteji. Urmăriţii fugeau exact ca străinii veniţi în România care ajung din greşeală, noaptea, pe anumite străzi nefrecventabile, şi o iau la fugă, să scape de maidanezii aflaţi pe urmele lor. Ne mirăm că nu s-a gândit nimeni să scoată de aici un brand turistic adevărat, să se profite de haitele de câini comunitari şi să se organizeze curse oficiale, să vină străinii prin agenţiile de turism, să se distreze şi să plece cu amintiri nepieritoare, pantaloni hărtăniţi, urme de muşcături pe fund etc. Nici la faza cu taurii, între noi fie vorba, nu ni se pare că ar fi prea multă minte: să te laşi fugărit de nişte vite pentru ce? Mai degrabă îi înţelegem pe unii compat