De câţiva ani, vară de vară, România e bântuită de psihoza bacalaureatului şi a examenelor, în general. Sigur, un rol joacă şi foamea de subiecte a televiziunilor de ştiri, condamnate, în sezonul vacanţelor, să penduleze între breaking news-uride caniculă şi incursiuni atemporale în viaţa mai mult sau mai puţin secretă a Ceauşeştilor. În condiţiile astea, melodrama examenelor şcolare este mană cerească pentru păreriştii de serviciu.
Anul acesta, la Bac, dar şi la Evaluarea Naţională, linia discuţiei este dată de tânguielile pe marginea faptului că promovabilitatea este exagerat de mare. Altfel spus, prea mulţi copii trec prea uşor peste acest hop, iar de vină sunt subiectele mult prea uşoare.
Indignările de anul acesta vin după cele din anii trecuţi, când situţia era taman pe dos. Copiii erau picaţi pe capete într-un mod “criminal”, iar subiectele erau de o dificultate “malefică”.
Unii ar putea vedea aici chiar şi o intrigă cu iz politic.
Puterea de dreapta a “traumatizat” elevii şi profesorii cu camere de supraveghere în fiecare sală de examen şi subiecte cu un grad de dificultate cel puţin mediu, în timp ce puterea de stânga, sau, oricum, mai de stânga, adică PSD-ul, are ca prioritate “pacea socială”, şi atunci nu vrea cu nici un preţ să strice vacanţa elevilor şi buna-dispoziţie a părinţilor. Iar subiectele sunt şi ele în această idee, adică mai binevoitoare.
Câtă carte mai ştiu elevii, ce vor ei, ce părere au profesorii, cât de bine pregătiţi mai sunt aceştia, mai are rost să resuscităm reforma şcolii, sau o lăsăm aşa, sunt întrebări care nu prea mai interesează pe nimeni. Examenele par a fi doar o formalitate, gestionată prin prismă politică, mai uşoare sau mai grele, după cum se raportează puterea politică la popor.
Şpaga dată profesorilor, posibilităţile tot mai ingenioase de copiat, perlele cand