Puţini dintre români ştiu că acest an, 2013, a fost declarat Anul European al Cetăţenilor de către Uniunea Europeană, prin instituţiile sale. Şi mai puţini conştientizează importanţa pe care o dau forurile europene tuturor cetăţenilor Uniunii Europene. Inclusiv românilor, chiar dacă uneori noi, în dulcele stil al victimizării, ne plângem de rigorile europene. Dar oare cât ştim să ne folosim de drepturile pe care ni le conferă Uniunea Europeană?
Aradul a fost printre puţinele oraşe din ţară care a organizat un eveniment cu tema „Anul European al Cetăţenilor”. Mai mult decât un eveniment, a fost o dezbatere în toată regula, în care au luat cuvântul nu doar politicieni, ci şi specialişti în diferite domenii, cu activităţi directe atât cu cetăţeanul cât şi în sfera Uniunii Europene. Aceştia şi-au etalat din experienţa lor în faţa unei săli întregi, majoritatea auditoriului fiind formată (Nota bene!) din tineri. Iar tinerii au putut afla nu doar de instituţiile europene, ci şi cum pot să-şi găsească un loc de muncă, ce drepturi au ca şi cetăţeni europeni, pentru ce trebuie să-şi legalizeze unele acte prin apostilă, ce înseamnă şi cât costă un paşaport biometric sau tot ceea ce trebuie ştiut în domeniul asigurărilor de sănătate, de transport (a fost amintit inclusiv cazul de tristă amin-tire din Muntenegru) sau alte forme de asigurare care ne pot ajuta în momentul în care mergem în alte ţări ale Uniunii Europene.
Pe scurt, a fost o întâlnire utilă dar, în acelaşi timp, normală! În fond, desemnarea acestui an drept „Anul European al Cetăţenilor” a avut ca scop primordial informarea cetăţenilor Uniunii Europene despre îndatoririle lor, dar şi despre drepturile pe care le au. Şi nu doar despre dreptul la liberă circulaţie sau de stabilire în orice ţară din Uniunea Europeană, ci şi dreptul la petiţie, dreptul de a apela la Ombudsman (un fel de Avocat al Popo
