Dacă Federaţia dă communicate fifty-fitfty, adică respectă pe jumătate licenţierea şi pe jumătate criteriul sportiv, împăcând târgoveţeşte şi capra, şi varza, rapidiştii se conformează. Se agaţă de barajul cu Chiajna şi, dacă vor învinge, se pregătesc să rămână în braţele lui Copos. Patronul electronic va încasa drepturile tv aferente locului 8, deşi în mod normal acestea ar trebui gestionate de administratorul judiciar. Vor urma câteva săptămâni de promisiuni şi de jurăminte de iubire, apoi se va aşterne iarăşi sărăcia.

După această salvare care de-acum încolo va demonetiza complet ideea de licentiere, Rapidul va aştepta pe prima scenă planul de reorganizare. Între timp datoriile se vor aduna, echipa va fi neprogramată, depunctată şi în cele din urmă exclusă. Spiritul vişiniu, farmecul vieţii invocat de atâtea ori, se va topi, oportunitatea rămânerii artificiale, neregulamentare şi abuzive pe prima scenă va înghiţi orice secundă din cei 90 de ani de istorie.

Există însă şi oameni a căror demnitate n-a fost atinsă de boală precum viţa de vie de filoxeră. Ei se numesc fzr.ro şi Daniel Pancu. Primul termen al binomului e întrupat de o facţiune a suporterilor care au emis ieri un comunicat unde spun că şefii Rapidului n-ar trebui să permită prezentarea la acest baraj absurd, care contaminează trecutul şi întunecă prezentul. Al doilea e Pancone, care a spus de mai multe ori că un Rapid nou, sănătos şi curat s-ar putea zămisli numai din purgatorial în divizia a doua, care ar curăţi clubul de toxinele prezentului.

Dar probabil că aceşti oameni, care se încăpăţânează să invoce demnitatea într-o lume în care aceasta contează tot mai puţin, trec drept cavaleri rătăciţi ai unei idei iluzorii. Ei vor fi înghiţiţi de marea masă a profitorilor, care în aceste zile ung trupul Rapidului cu o căneală puturoasă, rafinată în măruntaiele Comitetului Executiv,