S-a discutat şi răsdicutat subiectul Bacalaureatului 2013, aşa că puţine ar mai fi de spus în acest moment.

Eu nu prea am încredere în procentul ăsta ridicat de promovabilitate: 55,4 la sută, faţă de 44,4 la sută în 2013.

Nu am înţeles de ce unii fac pe mironosiţele: Şpaga de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti nu a făcut decât să devoaleze o realitate cunoscută, dar păstrată în semi-tăcere, nerecunoscută şi necondamnată. Eu de când mă ştiu s-au făcut mici cadouri pentru profesorii supraveghetori de la Bacalaureat: de la covrigei, cafea şi suc până la lucruri mai consistente. Probabil că în anumiţi ani şi în anumite licee acest fenomen este mai palid, dar el a existat, a fost generalizat, în primul rând la liceele mai slab cotate (unde se încerca „ajutorarea” elevilor) până la liceele de top, unde existau mici forme de „atenţie”.

Cum bine spunea cineva este un fenomen care nu a putut fi stopat, nici măcar după ce ministrul Funeriu a introdus camerele de supraveghere. Probabil pârghia cea mai eficientă ar fi reintroducerea examenului de admitere la facultăţi. S-ar lua astfel presiunea de pe Bacalaureat, care cu două-trei măsuri suplimentare ar putea deveni eficient şi veridic (cineva spunea de subiecte diferenţiate pe clase şi licee cu profiluri diferite; subiecte mai uşoare etc).

De fapt totul pleacă de la sistemul de învăţământ care s-a degradat enorm de mult în ultimii 23 de ani: sărăcia, subfinanţarea, salariile mici au făcut din Educaţie un domeniu evitat de cei mai buni absolvenţi de la facultăţi. Poate a venit momentul să se respecte Legea care dă 6 la sută din PIB pentru Educaţie…

Rezultatul acestei degradări sistematice s-a văzut în calitatea absolveniţilor de liceu: în afară de câteva vârfuri care au mers la universităţile occidentale, şcolile româneşti au dat mulţi analfabeţi, incompetenţi şi inculţi. Cel mai b