Cu o lună înainte de închide ochii, părintele Iustin Pârvu a cerut să fie operat, deşi riscurile unei intervenţii chirurgicale la vârsta de 94 de ani erau foarte de mari.
Monahia Fotini relatează ca martor direct, dar şi din povestirile maicii stareţe de la Mănăstirea Paltin, cum şi-a trăit ultimele zile părintele Iustin Pârvu. În preajma sărbătorilor de Paşte, din cauza suferinţelor crunte cauzate de un cancer la stomac, părintele Arhimandrit a cerut să fie operat. A urmat un drum lung spre Ardeal, noaptea de Înviere fiind petrecută la mănăstirea Căşiel, din judeţul Cluj, lăcaş la care părintele a oferit pentru ultima oară lumina sfântă credincioşilor.
La o clinică din Cluj Napoca părintele Iustin a suportat apoi două intervenţii chirurgicale în decurs de o săptămână (9 şi 15 mai), nu înainte ca acesta să fie avertizat asupra riscurilor pe care le implicau anestezia şi recuperarea postoperatorie.
„Înainte de operaţie, chirurgul care urma să îl opereze l-a întrebat cu frică, aproape tremurând de emoţie:
Părintele, ca dovadă că nu se temea de moarte, a răspuns în acelaşi ton glumeţ cu care eram obişnuiţi:
„Măi, nu îţi face griji. Doar bisturiul să nu fie ruginit. În rest… nu mor acum. Mă aşteaptă 150 de fete şi 80 de băieţi acasă”, povesteşte Monahia Fotini în editorialul care deschide revista „Atitudini” a Mănăstirii Petru Vodă.
Referirea părintelui Iustin la cele 150 de fete şi 80 de băieţi care îl aşteptau „acasă” însemna obştea celor două mănăstiri, Paltin (de maici), respectiv Petru Vodă (de călugări) pe care duhovnicul le-a ctitorit şi le-a păstorit în ultimii 20 de ani.
Deşi a trecut cu bine peste cele două intervenţii, zilele următoare au însemnat o cruntă suferinţă pentru părintele Iustin, conform mărturiei Monahiei Fotini în editorialul care deschide revista „Atitudini”, a