Cuvintele, purtarea şi atitudinea premierului Victor Ponta degajă tot mai intens sentimentul că el este soarele în jurul căruia se învârteşte lumea. „Nu suntem Dumnezei“, a decretat, luni, premierul Victor Ponta, adăugând că, în calitate de fost procuror, se include în această categorie. Dar, în calitate de premier, este oare Dumnezeu? Este cel mai puternic, reperul, lumina ţării? Este. El, premierul, dictează cum e bine să se desfăşoare o anchetă penală. Miniştrii se execută cât ai clipi, procurorii ascultă cuminţi. Deunăzi, acelaşi Victor Ponta ameninţa un director CFR „că-i trimite DNA-ul pe cap“. Teleconferinţele de la guvern sunt întotdeauna un bun prilej de a-şi etala atotputernicia, împărţind mustrări şi aprecieri după bunul plac.

Alteori, Victor Ponta desfiinţează pe loc taxa de la nu ştiu ce pod doar pentru că îl deranjează imaginile cozilor kilometrice de maşini prezentate la televizor. Nu are la bază nici un studiu, nu-i pasă de eficienţa economică a unei măsuri atât de radicale, ci se bazează exclusiv pe impresia personală, cum bine observa colegul Vlad Petreanu într-o postare pe blog. Premierul ştie mereu ce-i mai bine pentru ţară.

Premierul-soare nu mai întâmpină nici un fel de opoziţie nici din interior, nici din afară. Nimeni nu-l opreşte să exercite în mod arbitrar puterea. Le-a comandat procurorilor ca propriilor subordonaţi? N-au decât să-şi bage minţile în cap. Cârâie puţin Morar şi Macovei? Şi ce dacă? Sunt doi, adică îngrozitor de puţini, şi trec oricum la categoria „băsişti“, deci nu se pun.

Şeful Parchetului General tace, Ministerul Justiţiei execută cu plăcere, CSM stă cu capul între urechi, magistraţii revoluţionari de acum şase luni au leşinat. Câţiva şefi de instituţii din justiţie, datori cu o funcţie premierului, roiesc cu diferite ocazii în jurul său pentru a-i câştiga bunăvoinţa şi pentru a-l asigura mai departe d