Daca sunt PSD, pun problema in felul urmator:

1. Auto-izolare. Vreau o dreapta care sa considere poporul roman nedemn de ea. Vreau ca pana si ultimul votant al opozitiei sa simta ca nu poate comunica cu ceilalti 90% dintre romani si sa-si piarda increderea ca ar putea face acest lucru.

2. Elitism. Vreau o dreapta care sa lucreze pe spatii mici, infinitezimale. Nu numai o dreapta care sa-mi lase mie ruralul, dar una care realmente sa dispretuiasca taranii din Romania. Nu numai o dreapta care sa-mi lase mie votantii cu studii primare sau in special medii, dar una care realmente sa dispretuiasca romanii fara studii superioare (si, de fapt, si pe cei cu diploma obtinuta de la Spiru Haret). Idem Moldova si Muntenia. In genere, cu cat mai multe generalizari negative cu atat mai bine.

Vreau ca a vota pentru opozitie sa para un privilegiu, iar a ma vota pe mine (PSD) sa fie un drept.

3. Onanism. Vreau o dreapta care sa-si planga constant de mila intr-un mod neproductiv si neconstructiv. Vreau o dreapta fara solutii, fara idei, fara strategii. Cu o exceptie si anume...

4. Lider carismatic. Vreau o dreapta dependenta de Mesia, de tatuc, de magicianul David Copperfield. Vreau o dreapta care sa-si sugrume constant liderii cu dubii si indoieli. Vreau o dreapta vesnic suspendata intre Traian Basescu si nevoia de lideri noi. Vreau o dreapta care sa nu caute solutii de substanta, cum ar fi organizatii locale puternice si partide solide, ci miracole. Pentru ca miracolele se sting, carisma dispare iar parlamentul va fi mereu al meu.

5. Confuzie. Vreau ca intelectuali de calibru, oameni apreciati in domeniile in care activeaza (arta, filozofie, istorie) sa-si dea cu parerea despre strategii electorale si despre electorate, adica subiecte la care nu se pricep. Vreau sa se creeze confuzie intre parerologi si experti, intre fani