Actualele propuneri de revizuire a Constituţiei, generate de o comisie parlamentară fără nici un constituţionalist în rândul membrilor ei şi în cârdăşie cu cel care ne-a şi îngropat, de altfel, reforma electorală prin promovarea celei mai aberante legi de alegere a deputaţilor şi senatorilor, nu au amploarea de a îşi propune modernizarea Statului român. M-am convins văzând reacţia politicienilor din Comisie la propunerea IPP de a interzice unei autorităţi publice să ceară unui cetăţean un document pe care îl poate lua direct de la o alta care îl deţine. Unii nu au înţeles despre ce e vorba pentru că nu ştiu să trăiască într-un stat modern care caută să respecte cetăţeanul în tot ceea ce face, iar alţii aveau de reglat conturi cu preşedintele, cu procurorii şi judecătorii - şi acum considerau ei că era momentul!

Spre deosebire de anterioarele revizuiri ale Constituţiei care chiar aveau o miză importantă, în '91 când România adopta prima Constituţie democratică sau în 2003 când pregăteam integrarea euro-atlantică - de unde şi interesul populaţiei de a participa la referendum, acum n-aş şti să descifrez care ar fi acea miză. Nu e nimic rău în sine că nu există o problemă majoră care ne-a făcut să ne apucăm acum de revizuirea Constituţiei dar, dacă tot o facem pentru că am constatat în ani că nu e funcţională pe ici şi colo, mă aşteptam să genereze un proiect care cu adevărat să modernizeze societatea românească. În loc, câteva cârpeli şi poliţe plătite de parlamentari procurorilor şi unui preşedinte care oricum îşi termină mandatul în scurtă vreme.

Simpla evidenţă a detaliilor (chiar epitetelor) care constituie completări sau modificări ale unor articole deja existente pe lângă prevederile (cum bine a spus Consiliul Legislativ - a cărui voce o aud, de altfel, pentru prima dată, de când există instituţia) care nu au nicio legătură cu textul unei Constituţi