Colecția „Exponatul lunii” de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia prezintă în iulie un set de obiecte alese în spiritul celui mai reprezentativ eveniment al perioadei, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Este vorba despre un port popular femeiesc de pe Valea Arieșului Mare, din satul Sălciua, special prin piesele componente și modul de realizare a acestora.

Exponatul lunii iulie a fost prezentat de Adriana Țuțuianu, etnograf și specialist în costume populare, de la Muzeul Național al Unirii. Ea a precizat că acest model al portul popular, de la Sălciua, mai poate fi întâlnit și în zonele Poșaga și Ocoliș, dar și în alte părți ale Transilvaniei, cum ar fi țara Lăpușului, depresiunea Calatei și Valea Gurghiului.

Costumul popular femeiesc din Sălciua era alcătuit din cămașa cu „ciupac”, zadie (șorț), cojoc și năframă.

„Piesa de bază a costumului femeiesc este „cămașa cu ciupac”, care inițial era mult mai mare decât cel expus, însă cu timpul el s-a îngustat. Este un tip de cusătură pe muchia cutelor, realizată cu arnici roșu sau negru. Inițial, cămașa a fost prinsă de poale, apoi, cu timpul, ele au devenit două piese distincte”, a explicat Adriana Țuțuianu.

Zadii de diferite culori, în funcție de vârsta putrătoarei

„Zadiile vechi, purtate atât în partea din față cât și în spate, erau de diferite culori, în funcție de vârsta purtătoarei: pentru fetițe se prefera culoarea portocalie, pentru neveste – roșu, pentru femeile mai în vârstă – roșu mai aprins, iar bătrânele purtau zadii negre. Cu timpul, această zadie dispare și este înlocuită cu șorțul”, a spus etnograful.

O altă piesă este cojocul, realizat de fete de la Abrud și Bucium.

O familie vindea un bou sau o vacă pentru a-și permite să cumpere o năframă

„Ultima piesă, care era și cea mai scumpă, era năframa, care de obicei era cumpărată din târguri. Se spune că