Depinde. Dacă au înţeles că o căsnicie este mai mult decât clipe magice, cadouri surprinzătoare şi emoţiile începutului, atunci, poate că da.

Dacă nu, atunci poate ar trebui să ne reorientăm spre “au trăit singuri până la adânci bătrâneţi”. Sau, dacă sunt prea comozi să mai schimbe ceva, atunci “au trăit nefericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Citesc despre cereri spectaculoase în căsătorie, nunţi copiate din lumi cu prinţi şi prinţese şi apoi mă izbesc de datele Institutului de Statistică care spun că divorţăm, dacă pot spune aşa, într-o veselie. Ba chiar că România este fruntaşă în privinţa divorţurilor din Uniunea Europeană, dar asta prea puţin contează pentru articolul nostru.

Ascult apoi tot felul de declaraţii ale unor bătrâni ajunşi subiect de ştiri pentru că au stat cu zecile de ani împreună. Niciunul nu vorbeşte despre robinetul cu lapte şi miere pe care l-a descoperit miraculos, ci spune cuvinte ca “mereu să cedeze unul”, “compromis”. Mă mai uit şi în ograda mariajului meu şi în cele din urmă mă încumet să vă spun câte ceva despre soţi şi soţii.

Despre muncă şi roade

Şi am să vă spun întâi de toate că indiferent de ce am să scriu aici, soluţiile şi succesul sunt la voi. Nu există reţeta fermecată pe care să o aplicăm în cantităţi şi momente precise şi să ne facem căsnicia de nezdruncinat. Dacă ar exista, atunci 21% dintre mariaje nu s-ar mai fi încheiat cu un divorţ anii trecuţi în România.

Însă dacă este ceva ce cred eu că ni se potriveşte tuturor în delicatul subiect al căsniciilor trainice, acela ar fi sfatul “munciţi pentru ele!”. Nu suntem atinşi de baghete fermecate atunci când ne cunoaştem partenerii, nu suntem învăluiţi într-o vrajă de nerupt care ne va proteja de toţi balaurii unei relaţii de durată.

Comunicarea este importantissimă, dar nu este suficientă. Contează şi ce faci cu informaţiile pe car