Bârfa aduce mai multe satisfacţii decât sexul, îngheţata sau banii. N-am crezut în aceste bizare statistici până n-am asistat la nişte cazuri memorabile. Sau măcar ridicole. ”Eu nu bârfesc niciodată”, a gemut Corina, cu o secundă înainte să-mi şi explice de ce: ”Eu n-aş putea fi niciodată cum e Betty, ăsteia i-am spus într-o zi că Dan a avut o legătură de-o noapte cu Roxana – mă rog, de-o oră, cam aşa, cu whiskey cu tot - şi a doua zi ştia toată gaşca!”. În clipa aia, m-am liniştit. Dacă bârfa înseamnă doar să târăşti mai departe o ştire frământată şi coaptă de alţii, atunci nu sunt o fiinţă bârfitoare. Eu folosesc subiectele la prima mână, nu vreau rable tematice. Nu de alta, dar ştiu foarte bine că fiecare mesager mai adaugă ceva pitoresc în poveste, simte nevoia să strecoare o interjecţie sau o metaforă din colecţia proprie. Astfel încât odată, când bârfa iniţială era că Lili se epilează cam rar, grupul nostru a aflat că ultimul iubit a părăsit-o fiindcă nu putea să pună geană pe geană lângă ea, visa noaptea că stă lipit de un brad. Lili nu mai achiziţionase nicio legătură amoroasă de vreo doi ani, deci iubitul era un ingredient imaginar pe care una dintre colportoare l-a adăugat din goana laringelui, pentru efecte artistice speciale. Lili fost mândră de asta, cred că e singura persoană care s-a bucurat că restul lumii flecărea pe seama pilozităţii ei la fel de finuţă ca un căţel proaspăt tuns. Şi că nu mai era nevoie să le explice tuturor de ce n-o lua nimeni de nevastă. Ca la uşa cortului Bogdan şi-a scăpărat mai întâi ţigara, ca să pară mai important, apoi ne-a întrebat dacă jurăm să păstrăm un secret. Era ca şi cum i-ai cere unui narcoman să-şi ţină drogurile-n pernă, nu în vene, dar desigur că am jurat cu toţii, în timp ce molfăiam câte-un cocktail. Tentaţia noutăţilor era mai grasă decât etica. Şi ne-a depănat: fusese cu nişte prieteni în Deltă şi-i auzea