Motto: „Liceu, - cimitir / Al tinereţii mele - / Pedanţi profesori / Şi examene grele …” (George Bacovia, Liceu)
Nu-i luaţi în seamă pe cei care vă acuză de nostalgii de orice natură, deoarece chiar acuzatorii sunt bântuiţi de fantomele vechiului regim, când, dacă aveai ceva de zis, prin viu grai sau în scris, trebuia să începi cu un citat din Tovarăşul, fie că se potrivea sau nu cazului în speţă. Mă conformez procedurii şi, având ceva de zis despre şcoala noastră şi bacalaureatul în desfăşurare, îmi exprim, mai întâi, entuziast adeziunea la programul agrar al domnului Băsescu, primul agricultor (nu ţăran!) al ţării, care, în cadrul Strategiei de Dezvoltare a Agriculturii 2014-2030, document epocal conţinând chemarea „Înapoi, la sapă”, vrea să cumpere 250 ha teren arabil şi să se lanseze într-o mare de grâu şi de porumb. M-aş fi lipsit de această adeziune dacă, de exemplu, domnul Băsescu elabora „Pactul pentru flotă”, consideram că era ceva normal, la care se pricepe, dar să foloseşti banii de la flotă ca să semeni rapiţă şi napi, mi se pare o destinaţie bizară.
De când s-a constatat că „şcoala românească scoate tâmpiţi”, mulţi dintre aceştia au ocupat funcţii de răspundere şi, evident, unii au ajuns profesori, dar nu din vina lor, sistemul îi produce şi-i acceptă, ei neînţelegând să facă altceva decât să reproducă sistemul care i-a creat. Să nu ne mai mirăm că şcoala este aşa cum este; şcoala nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât este societatea. Dacă societatea noastră capitalist-vulgară este bazată pe furt şi înşelăciune (cine pe cine poate), pe negarea valorilor şi pe corupţie, cum ai vrea să-ţi fie şcoala? Dacă cel care are bani poate cumpăra oricâte diplome vrea, din orice domeniu, dacă-şi pune „dr.” în faţă, nu că-i trebuie, ci pentru că sună bine, tu, prăpăditule, nimerit de soartă că-ţi place să înveţi, rămâi la coada cozilor, şi făr
