Secţiunea de Urbanism şi Zone Protejate a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI) din România lucrează de zor. La ce lucrează o comisie a Ministerului Culturii, cu uşile închise şi într-un moment în care mai tuturor le stă gândul la vacanţă? La proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Nu e o noutate: în urmă cu exact doi ani, tot în prima decadă a lunii iulie, Comisia Naţională de Arheologie se întrunea pe şestache pentru a emite un aviz de descărcare de sarcină a Masivului Cârnic, care să-l înlocuiască pe cel anulat definitiv şi irevocabil de instanţele judecătoreşti.

Coincidenţele nu se opresc însă aici. La începutul anilor 2000, Comisia Naţională de Arheologie (CNA) a fost epurată la modul cel mai drastic de toţi membrii care se dovediseră critici la adresa proiectului minier (din prisma distrugerilor de patrimoniu pe care le cauzează). În CNA au rămas ori au fost numiţi (sub comenduirea lui Răzvan Theodorescu la Ministerul Culturii) doar acei „specialişti” care nu aveau vreo problemă de miros în privinţa banilor „investiţi” de RMGC în patrimoniu. De unde şi prima decizie ilegală de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic, şi al doilea aviz menit să-l înlocuiască pe cel anulat!). Până la începutul acestui an, CNMI s-a dovedit însă o nucă prea tare pentru RMGC. CNMI nu doar că nu le-a făcut jocul, ci a mai şi propus ministrului să susţină situl de la Roşia Montană pentru includerea în patrimoniul UNESCO.

„Problema” CNMI a fost rezolvată însă precum cea din CNA. Noua componenţă a CNMI respectă aproape în oglindă tipicul epurărilor din CNA (e drept, nu s-a reuşit chiar ca în cazul CNA, înlăturarea totală a criticilor). Ce a rezultat a fost semnalat deja de Alianţa pentru o Românie Curată: două treimi dintre membrii CNMI NU SUNT EXPERŢI ÎN PATRIMONIU, atestaţi de Ministerul Culturii. În cadrul Secţiunii de Urbanism ş