Radu Vasile a fost un premier vesel, optimist și superficial, înzestrat cu tunsoarea lui Delavrancea, cu mustața lui Take Ionescu și cu abilitatea de a lua totul în ușor. Cît a stat la Palatul Victoria a fost un om de treabă, mulțumindu-se, mai degrabă, să stea decît să facă, dar nepunîndu-se de-a curmezișul dacă cineva venea cu o idee. Cochet și țanțoș, renunțînd cu greu la șpriț, la unghia mică și la ghiul, Radu Vasile degaja un aer amabil, cooperant, nemaiîntîlnit la oamenii noștri politici.

Numirea lui în funcția de premier a fost rezultatul conjuncturii încîlcite a anului 1998, cînd România se zbătea să intre în NATO admițînd bombardarea vecinilor sîrbi, cînd Băsescu șantaja Convenția Democrată din interior și cînd minerii se pregăteau să bîntuie țara în hoarde. Pentru toate contribuțiile lui oficiale, Radu Vasile a primit onoruri militare. Dar Radu Vasile a primit, post-mortem, de la președintele Băsescu, “Steaua României” în grad de cavaler. E un pic cam mult, fiindcă Radu Vasile a fost colaborator al Securității, situație despre care președintele Constantinescu a știut atunci cînd l-a numit. Deși Costin Georgescu, șeful SRI din vremea aceea, i-a pus la dispoziție dosarul, Constantinescu a trebuit să cedeze la insistențele lui Ion Diaconescu și să-l numească pe Vasile premier, "ca să fie liniște". Iar Traian Băsescu, la rîndul lui colaborator al Securității, a ținut să-i mulțumească, postum, unui fost coleg.

Radu Vasile a fost un premier vesel, optimist și superficial, înzestrat cu tunsoarea lui Delavrancea, cu mustața lui Take Ionescu și cu abilitatea de a lua totul în ușor. Cît a stat la Palatul Victoria a fost un om de treabă, mulțumindu-se, mai degrabă, să stea decît să facă, dar nepunîndu-se de-a curmezișul dacă cineva venea cu o idee. Cochet și țanțoș, renunțînd cu greu la șpriț, la unghia mică și la ghiul, Radu Vasile degaja un a