Urmaş al PCR, USL-ul a perfecţionat de o manieră perversă aceste tehnici ale anihilării simbolice a celor care nu se înregimentează. Traian Băsescu este numele a tot ceea ce ei abhoră.

Înainte de orice, despărţirea de trecutul autoritar-nomenclaturist, decomunizarea, susţinerea statului de drept. De peste două decenii, mentalitatea rezidual-leninistă face ravagii în România. Este vorba despre o forma mentală care exclude pluralismul, nu-l înţelege şi îl suspectează a fi totuna cu subversiunea.

Ion Iliescu nu este (doar) un om, el este un sistem. Când spun sistem, mă gândesc la întreg păienjenişul de conexiuni şi protecţii moştenite din regimul comunist, mentalul îmbibat de resentiment, de patimi vindicative, oroarea de pluralism şi dialog. Iliescu s-a format în universul de intrigi, lovituri sub centură şi minciuni în serie propriu nomenclaturii comuniste. Sigur, a făcut declaraţii formale de delimitare de acest sistem, dar, structural, el rămâne un aparatcik. Gândeşte şi acţionează în termeni leninişti: Care pe care, cine îi va veni de hac cui etc. Ion Iliescu a crescut cu mari rezerve şi suspiciuni în raport cu Occidentul. Nu cred că le-a depăşit vreodată.

Crin Antonescu este o caricatură a lui Ion Iliescu. Ceea ce la primul avea, poate că încă mai are, o aură nefast-tragică, la Antonescu devine vodevil şi farsă. Felix intră în altă zonă: e sumbru şi primejdios, îşi pregăteşte cu mare viclenie loviturile, este fiinţa acelor tenebre ale organizaţiilor secrete, a conspiraţiilor perfect camuflate. Prin interpuşi, manipulează, conduce din spatele cortinei, intoxică, dezinformează.

În atare condiţii, Traian Băsescu a fost şi rămâne o sfidare pentru casta ce-şi zice clasă politică. E spontan, ei sunt artificiali. Spune ce gândeşte, uneori poate chiar prea direct, ei sunt experţi în dublu limbaj. Traian Băsescu nu este singurul om politic de acest gen