“De ce te mai duci la Money.ro? Nu te platesc, nu au cine stie ce audienta, nu se stie cat mai rezista”, ma sfatuieste un prieten, curios din fire. Buna intrebare! Nu ca n-as sti raspunsul, dimpotriva. Buna, pentru ca stiu prea bine de ce.

Am mereu in minte o imagine cand vine vorba de Money TV. Cand merg la vreo emisiune, urc in lift pentru a evita scarile pana la etajul 4 (bad for me!), dar nu reusesc niciodata sa pornesc drumul pe verticala. Pur si simplu, elevatorul n-o ia din loc, parca nu m-ar cunoaste. “Ee, pai nu stiti smecheria, domnu’ Ciocazanu, imi spune zambind portarul. Trebuie sa tineti apasat pe butonul pe care scrie 4 si asa, presand, sa rotiti cu degetul usor spre dreapta. Atunci o ia”. Inteles, sa traiti! Poate data viitoare imi iese. Dar va mai fi o data viitoare!?

Trec de poarta si merg pe culoar, spre studioul de emisie. Fata de acum cateva luni, mai toate birourile sunt fara viata. Mobilier fara oameni. “Lumea a plecat, n-a mai rabdat sa reziste fara bani”. Of-ul fetei din redactie explica peisajul pustiu. Putini, tot mai putini colegi. “Freciu nu mai da niciun semn de viata. Mai trimite pe cineva sa ne dea cateva sute de lei. Suntem cu nervii la pamant. Daca plecam, stim ca nu mai putem recupera banii neprimiti de pe ultimele luni. Daca ramanem, ne cheltuim si ultimele noastre resurse si nu stim daca mai rezistam”.

Cativa, inca mai rezista. Tot mai greu. Si in conditii tot mai vitrege. Zilele trecute, a picat curentul chiar in timpul emisiei. Facturi neplatite. Altadata, disparuse omul de la satelit. Salarii restante. Greu! Dar oamenii mai vin. Intru in emisie. Ma uit la cele doua camere din fata mea. Nu mai sunt operatori in spatele lor. Inainte erau. Dar putem sa fim pe unde, asta conteaza. “Mi-a zis colegul dvs. Halpert intr-o zi ca, daca nu mai facem rost de bani, macar sa luam din plesmele astea de pe pereti”, imi spune