Cum cunoaştem, revizuirea actualei Constituţii a fost mai întâi ideea, de fapt obsesia, lui Traian Băsescu generată de haiducia monocameralizării parlamentului şi de dorinţa lui paranoică de a se răfui... constituţional cu cei 322 care-l suspendaseră în 2007. A bătut monedă demagogică destulă vreme, pe tema amendării Legii fundamentale, până când, intrând în această horă, ca să arate poporului că nici ei nu ţin cu dinţii de fotoliile de deputat sau senator, aleşii naţiei au admis, la rându-le, că musai să ne apucăm de revizuire şi de reducerea numărului de parlamentari. În vorbe spuse pe la televizor, şi cei ai puterii şi cei ai opoziţiei s-au declarat adepţii revizuirii. În fapt, şi unu şi alţii au tras de timp ani la rând ca Legea Legilor să rămână tot cea veche. Asta până la alegerile parlamentare din toamnă, când şi USL şi PDL şi-au adus aminte, electoral, că nu putem merge înainte fără revizuire. N-are rost să mai comentăm cum văd, şi USL şi PDL, facerea Constituţiei. Băsescu şi PDL-iştii (care sunt, în ciuda divorţului, tot băsişti) merg pe placa veche, bine ştiută, roasă la... patefon de atâta învârtire: parlament cu o singură cameră şi cu fix 300 de aleşi, România republică semiprezidenţială, cu preşedinte cu puteri sporite, ales direct de popor. Comisia de revizuire, dominată de USL şi condusă de şeful Senatului, s-a apucat să amendeze adânc şi cam în grabă textul constituţional. Foarfeca lui Crin a tăiat, prin corecturile introduse în proiectul de revizuire, cele mai tari şi importante dintre atribuţiile preşedintelui (le-am tot pomenit şi eu în mai multe comentarii anterioare, au fost discutate şi răsdiscutate pe televiziunile centrale, le ştie de-acum toată lumea). Pe scurt, textul revizuit propus avizului Curţii Constituţionale şi dezbaterii publice face (după unii comentatori) din şeful statului un preşedinte decorativ şi fără puteri executive şi d