Raportul Comisiei prezidenţiale pentru agricultură, dat publicităţi recent, avansează propunerea ca în următorii şapte ani producţia de cereale locală să se majoreze cu 43% şi să ajungă la pragul de 22 de milioane de tone, motoarele creşterii urmând să fie majorarea recoltelor de grâu şi porumb, cele mai importante două materii prime agricole din această categorie.
Rezultatul ar urma să fie cu 10% peste recordul istoric de 20,7 milioane de tone din 2011, un an considerat excepţional pentru agricultura românească. „Creşterea producţiei totale de cereale se bazează pe majorarea suprafeţelor cultivate cu circa 16,1% şi pe creşterea producţiilor medii la grâu cu 23%, la porumb cu 16% şi la orz cu circa 7,8%“, se arată în raport.
Cifrele raportului indică, practic, o productivitate medie la grâu de 3,2 tone/hectar, respectiv 5 tone/hectar în cazul porumbului şi 2,3 tone/hectar pentru orz. Cât de realiste sunt estimările şi cum se poate ajunge la aceste rezultate?
„Prima soluţie pentru creşterea producţiei de cereale este comasarea suprafeţelor foarte mici de 1-2 hectare, pentru că ceea ce se face acum pe aceste suprafeţe nu se poate numi agricultură, ci supravieţuire. Creşterea poate veni prin punerea într-un singur loc a acestor terenuri în ferme de peste 1.000 de hectare pentru că acestea sunt singurele pe care se poate face tehnologie“, explică Mihai Anghel, preşedintele Cerealcom Dolj, care lucrează 25.000 de hectare de teren arabil.
Pe un ton similar, şi Nicolae Sitaru, proprietarul firmei Elsit Com din Ialomiţa, care exploatează 2.6000 de hectare, spune că ţinta de 22 de milioane de tone este viabilă în condiţiile aplicării unui pachet de măsuri care să sporească productivitatea. „Acest rezultat nu este de neatins, eu cred că şi în acest an la nivel de economie vom face 20 de milioane de tone. Pentru a creşte producţia de cereale trebu
