”Adeverul” a fost cel care, pe de o parte a lansat această cifră a victimelor represiunii şi a explicat publicului cauzele ambiguităţii ei: furtul din arhive

În numărul din 3 august 1889, ”Adeverul” constată: ”Toate zbuciumările ţării de un şir de ani încoace nu folosesc decât politicienilor. Dar aceia cari au suferit mai mult şi au folosit mai puţin au fost bieţii săteni. Cu toată răscoala la care i-a adus destrăbălata administraţie colectivistă, ei nu s-au ales decât cu număr de văduve şi orfani. Ba, ceva mai rău încă: răzvrătirea lor a făcut pe guvernul junimist să dea în mâna exploatatorilor ţăranului o armă şi mai grozavă decât cele de până acum. Într-adevăr, îndată ce o lipitoare mai mică ori mai mare de la ţară nu-şi poate satisface lăcomia şi întâmpină rezistenţă, imediat adresează administraţiilor superioare o telegramă că-i răscoală în cutare sat şi armata soseşte şi ţăranii, intimidaţi, se lasă cu totul la discreţia acelora care-i jupoaie. Majoritatea prefecţilor dă atât de puţină atenţie administraţiei comunelor rurale; primesc cu atâta nepăsare toate plângerile ce le adresează ţăranii; mai mult, unii au început să taxeze plângerile sătenilor ca acte de rebeliune, aşa încât agenţii subalterni administrativi îşi fac de cap”. ”Adeverul” denunţă public numeroase astfel de cazuri. În plus, militează pentru libertatea electorală a ţăranilor, pentru o administraţie dreaptă, cere măsuri contra proprietarilor şi arendaşilor brutali precum şi amnistierea ţăranilor condamnaţi după răscoalele din 1888.

Redactorii ”Adeverului” anchetează pretutindeni

La solicitarea mai multor învăţători şi săteni, la alegerile din 1889, Constantin Mille candidează la Colegiul III de Teleorman. În alte judeţe, s-au anunţat candidaturi independente pe care ”Adeverul” le-a susţinut din principiu, apărând ideea că ţăranii să-şi hotărască singuri candidaţii. Acest