In fiecare an dupa bacalaureat presa discuta despre cat cati au picat, cata frauda a existat etc. Insa nu am citit nicio analiza care macar sa-si puna problema legaturii dintre bacalaureat si calitatea educatiei. Relatia nu e deloc asa simpla cum lasa sa se inteleaga reactiile moraliste despre bacalaureat. Nu e deloc evident nici macar ca e o idee buna sa existe examen de bacalaureat.

Ca sa incepeti macar sa intelegeti problema trebuie sa va ganditi (1) la relatia dintre independenta profesorilor in a determina cum si ce sa predea si calitatea educatiei; si (2) la relatia dintre strictetea bacalaureatului si independenta profesorilor.

Pe de o parte, toata lumea accepta ca un anumit nivel de independenta a profesorilor este benefic. De aceea avem de pilda manuale alternative si scoli private. De asemenea, intuitiv, toata lumea intelege ca nu toti elevii sunt la fel si este deci benefic ca profesorii sa fie capabili sa adapteze procesul de predare la elevii pe care-i au. Intrebarea cheie nu e deci daca profesorii trebuie sa aiba independenta, ci cat de multa independenta trebuie sa aiba. Problema pe care multi si-o pun, macar implicit, este ca majoritatea profesorilor sunt slabi si atunci, pentru a asigura un nivel cat de cat acceptabil al educatiei, ei trebuie constransi de expertii de la centru care stiu mai bine. Motivul pentru care majoritatea profesorilor sunt slabi este ca in general ajung profesori de liceu si scoala generala cei mai slabi absolventi de facultate, care nu au reusit sa se angajeze mai bine – este deci o realitate trista ca procesul de selectie al profesorilor de liceu si scoala generala este inclinat in directia slabei calificari.

Pe de alta parte, nu este ceva controversat faptul ca profesorii tind sa puna accent mai mult in procesul de predare pe ceea ce se cere la bacalaureat. Cu cat rezultatul la bacalaureat conteaza mai m