La un an de la evenimentele tulburi din vara trecută, e straniu cât de multe au ajuns să aibă în comun președintele și premierul, acești doi oameni altfel atât de opuși în toate.
Ca printr-o coincidență (dar a fost una?), la exact un an de la „puciul parlamentar“ din 2012, au apărut datele definitive ale recensământului din 2011, care au arătat că în România trăiesc cam cu 2 milioane de oameni mai puțin decât în urmă cu zece ani. Sporul natural negativ a contribuit cu un sfert la acest declin demografic, iar emigrația cu restul. Prinzând ocazia, premierul Ponta s-a grăbit să afirme că, în fapt, referendumul pentru demitarea președintelui de anul trecut ar fi fost reușit, căci în realitate s-ar fi depășit pragul de 50%, dar, a adăugat el melancolic, „aceasta nu ne mai folosește la nimic“. Președintele a replicat iritat că afirmația e „lipsită de responsabilitate“; într-adevăr, Ponta i-a „uitat“ pe românii majori și cu drept de vot aflați în străinătate și care nu pot fi scoși din listele electorale.
Să nu fim naivi: și Ponta, și Băsescu au profitat de împlinirea anului pentru a-și ralia trupele în jurul lor și a se poziționa mai bine în raport cu rivalii din tabăra proprie și criticii. Ponta știa bine ce-i cu românii din străinătate, dar a vrut să reamintească electoratului uselist că „nu a uitat“ de marele proiect al întreruperii „regimului Băsescu“. De altfel, scandalul fraudei de la bac de la Liceul „Bolintineanu“ i-a dat ocazia să ne arate și în concret că s-a intrat (reintrat) în regimul când premierul dă ordine Parchetului, care le și execută prompt. Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat, dacă procurorul general ar fi fost Daniel Morar, așa cum propusese la un moment dat președintele! „Se sparie gândul!“, vorba cronicarului. Acum însă totul e în ordine: criticii din PNL și de la Antene care țipă că, prin pactul de coabitare
