Întreg dosarul de corupţie de la liceul „Dimitrie Bolintineanu”, din Bucureşti, s-a transformat dintr-o operaţiune serioasă de demascare şi pedepsire a şpăgii din sistemul de educaţie într-o telenovelă în care cei mai înalţi demnitari din stat au ales să lăcrimeze ca gospodinele, aşa cum dă bine la electori, în loc să susţină interesul legii. Cu ochii în soare şi cu scuipaţi pe rever au rămas procurorii şi poliţiştii. Sistemul judiciar din România a arătat din nou că şi-a păstrat reflexul de chelner: acela de a se apleca binevoitor în faţa barosanului care dă comanda.
Ca să scăpăm din start de toate sensibilităţile, ipocriziile şi tremolo-urile afectate care au băltit în ultimele zile în jurul acestui scandal, în care „copiii” de la „Bolintineanu”, în fapt tineri adulţi de 18 sau chiar 19 ani, au ajuns nişte victime ale „statului poliţienesc”, vă propun un exerciţiu de imaginaţie.
Să presupunem că în ziua BAC-ului, la liceul „Bolintineanu” ar fi avut loc o crimă. În faţa elevilor, de faţă cu profesorii. O tragedie. Poliţia şi procurorii ar fi năvălit în forţă, ar fi izolat zona şi i-ar fi ţinut pe toţi martorii câteva ore bune, fiind vorba despre peste 100 de persoane, să dea declaraţii pentru a-l identifica şi a-l prinde pe ucigaş.
Ar mai fi ieşit domnul premier Victor Ponta la televizor, să condamne maniera „comunistă”, demnă de „epoca Morar-Macovei”, în care se desfăşoară ancheta? S-ar mai fi îmbrâncit părinţii elevilor martori la tragedie cu poliţiştii, pentru a-şi lua copiii obosiţi de probele de BAC, acasă? Probabil că nu. Probabil că „statul poliţienesc” pe care îl acuză premierul Ponta ar fi funcţionat atunci normal, iar oamenii legii şi-ar fi făcut doar treaba, într-o manieră cinică, rece şi dură. Exact aşa cum au încercat să o facă şi în cazul de corupţie.
Din păcate, în România prea puţină lume înţelege că şpaga, mai ales în s