-AA+A

O ipoteză superfluuă, riscantă? La prima lectură, titlul cărţii „Sfântul Niceta (Nichita) de Remesiana - apostolul românilor”, de Ioan I. Bureacă, pare polemic, întrucât cu toţi suntem învăţaţi cu formularea „Sfântul Andrei, apostolul românilor”, pe care am auzit-o fiecare de când ascultăm învăţături despre încreştinarea românilor.

Se ştie că Sfântul Apostol Andrei s-a săvârşit din viaţa pământească la 30 noiembrie în anul 60, la Patras, în Grecia, şi pe parcursul activităţii sale a predicat învăţătura lui Iisus şi în Dobrogea noastră de azi. Despre Niceta de Remesiana se cunoaşte că a trăit între 335 şi 414, că era din neamul nostru din sudul Dunării şi a fost episcop al oraşului Remesiana din provincia romană Dacia Mediteraneea, astăzi oraşul Bela Palanka din Serbia, şi este sfânt atât în panteonul catolic, cât şi în cel ortodox.

Până la marea schismă din 1054, Biserica Creştină era una singură, nu era catolică, nu era ortodoxă, în sensurile pe care le folosim azi, şi a o numi catolică, în sensul de universal pe care îl are cuvântul originar grecesc, nu e decât o speculaţie fără acoperire sau tendenţioasă, repetăm, până la ruptura Bisericii.

Încreştinătorul românilor poate fi Sfântul Andrei, în sensul în care este primul care a adus străromânilor învăţătura lui Iisus, şi pot fi mai mulţi dacă ne referim la contribuţiile importante ale celor care au învăţat mulţimea românilor despre Domnul nostru, fireşte, în acest sens este apostolul nostru şi Sfântul Niceta (Nichita) de Remesiana şi alţii, ceea ce dilueză înţelesul strict, pentru a evidenţia că îi învăţa în latină pe români legea nouă şi nu în greacă, artificial încercându-se o ierarhizare, în fond fără obiect, deoarece, în principiu, nu e importantă limba, ci învăţătura ca atare.

Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe Votează acum! Twe