M-am uitat cu interes zilele acestea la ceea ce a însemnat telenovela „BAC 2013” şi la fel ca în orice telenovelă aş fi spus că subiectul a fost fix acelaşi ca în anii trecuţi, numai că a apărut, dintr-o dată o scenă care m-a făcut să stau ţintă în faţa televizorului, chiar dacă aveam febră aproape 40 şi dureri de cap cât casa. Ei bine cred că scena cu Bolintineanu a făcut chiar înconjurul lumii şi sunt mai mult decât sigură că i-a făcut şi pe cei care nu suportau genul acesta de „seriale” să stea ţintă în faţa tv-ului. M-aş fi întrebat chiar ce s-ar fi întâmplat dacă acest scandal ar fi apărut în oricare dintre celelalte ţări din Uniunea Europeană, bine…asta ipotetic, pentru că nu s-ar fi întâmplat, însă…cred că dacă ar fi fost aşa, s-ar fi acţionat tacit şi aproape impecabil pentru ca urmele să fie şterse cât mai curând iar probele să fie cercetate în taină, în nucleul poliţienesc şi nu de faţă cu toată naţiunea, care s-a dovedit deodată că are calitatea de martor în cel mai mare proces expus până acum la tv. Ce să facem în această situaţie? Cum am putea să acţionăm noi ca cetăţeni de rând, ca oameni? În fine discuţia poate degenera şi poate aduce în telenovela acestea alţi protagonişti despre care nu aş putea să vorbesc. Şi e păcat să ne plictisim când am ajuns la miezul problemei, nu, când telenovela a început să capete sens. Una peste alta contează esenţa problemei dar văd că nimeni dintre cei „suferinzi” nu s-a ridicat să spună că gradul handicapului este mult mai mare decât cei care s-au grăbit să parafeze actul. Da, domnilor profesori, despre dumneavoastră este vorba! Cum se face că aveţi salarii de mizerie şi nu luaţi atitudine ştiind că sunteţi cei mai prost plătiţi profesori din toată Europa asta mare? Şi cu toate acestea scandalul a venit ca un tăvălug tot peste voi, aceşti profesori despre care vorbesc aici. Dacă vina este colectivă atunci să se aru