Aşa ca o temă de discuţie deschisă: ce relaţie au cu presa puterile succesive din ultimele două decenii? La o privire peste intervalul 1996-2012 eu aş trage următoarele concluzii: Băsescu avea probleme cu Vântu plus Voiculescu. Aşa că şi-a tras B1 exact după chipul Antenei 3. Plus ziare şi siteuri. Asta e metoda zarvă şi diversiune. Ceea ce aminteşte de perioada 1996-2000 cînd a apărut Tucă-Antena 1 ca replică la ProTV. De cîte ori a fost dreapta la putere, fie că a fost Constantinescu sau Băsescu, presa s-a polarizat sau s-a diversificat lobbystic. Sârbu vs. Voiculescu a însemnat pro sau contra PSD. Epoca Băsescu a însemnat şi mai multe variaţiuni: multe televiziuni sau siteuri ale cuiva care vrea ceva. evident, Băsescu a adus şi un plus de prospeţime cu un şef deosebit de cinstit şi de european la ANAF, Blejnar, care bloca cînd şi cum era nevoie cîte o instituţie media Stilul Năstase a fost unul aparte. Deşi România începea să mişte în zona creditării şi businessului, piaţa de publicitate era încă prea mică pentru o presă lăsată umflată de bani şi de orgoliu în anii 90. Aşa că era alimentată de publicitate de stat. Evenimentul ZIlei (care pe atunci era ziar, nu foaie de partid) era printre cele mai vîndute dar, pentru că era critic, primea cea mai puţină reclamă guvernamentală. Stilul Ponta nu poate reveni la maniera Năstase, dar poate ajuta indirect patronii TV cu contracte în alte zone de business. Deci tot o susţinere de la stat. Deocamdată pare să funcţioneze această încercare de a pune toată presa pe o linie comună. Deja exista un soi de acord de coabitare cu mulţi moderatori şi analişti. Gîdea şi Turcescu n-or fi semnat nimic, dar se poartă ca atare. mai e şi acest detaliu: televiziunile sînt absolut pline de aspiranţi la funcţii politici care se dau ziarişti, analişti. Mai sînt pline de actualmente moralişti, ex-stipendiaţi cu nesimţire de PDL. Pe ăşti