Analiza cazului teroristului de la Iaşi diagnosticat cu schizofrenie paranoidă a scos la iveală o deficienţă de sistem gravă: lipsa totală a monitorizării bolnavilor psihic.

Medicii psihiatri consultaţi de „Adevărul” în cazul lui Oliver Stan, bărbatul de 38 de ani, bolnav de schizofrenie, care a încercat să detoneze o bombă în Universitatea Tehnică din Iaşi, au dat un verdict clar: dacă pacientul ar fi urmat tratamentul prescris, evenimentul, care ar fi putut sfârşi cu o tragedie de proporţii, nu s-ar mai fi produs.

„Nu se vindeca, dar nu mai apăreau halucinaţia, delirul. Trebuia linişte în familie, climat protectiv“, spune doctorul Virginia Marinescu, fost medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie „Socola“ Iaşi.

Marea problemă a sistemului de psihiatrie din România este controlul pacienţilor externaţi. Reţinerea pacientului pentru o perioadă scurtă în spitale se practică în toată lumea, iar Legea Sănătăţii Mintale autohtonă, aprobată în 2003, este considerată una dintre cele mai moderne din lume.

Cu toate acestea, spre deosebire de Occident, urmărirea stării bolnavului post-externare este cvasi-inexistentă în România. Rudele nu pot fi constrânse să raporteze periodic starea bolnavului, nici sancţionate în caz de neglijenţă.

Între 50% şi 80% dintre bolnavii mintal nu-şi iau tratamentul

Vera Lupeca, mama lui Oliver Stan, a recunoscut că nu i-a dat fiului tratamentul prescris, ba chiar a ameninţat medicii cu procese dacă îl vor trata în spital. "Nu ia tratamentul şi nu are nevoie de medicamente pentru a fi bine. El suferă de o boală psihică, dar este un băiat inteligent, pe care societatea nu l-a înţeles", a spus Vera Lupeca.

În România nu s-au făcut niciodată studii care să determine în ce procent bolnavii urmează sau nu tratamentul.

Lucrările pe această temă elaborate în Statele Unite, acolo unde există un sistem comple