Bărbatul din faţa mea e disperat. Îşi iubeşte fiul ceva mai mult decât ochii din cap, cu ochelari cu tot! (şi aceştia, de firmă!) Şi l-a dorit mult, l-a vegheat necontenit, în nopţile în care orăcăielile din pătuţ se auzeau până în cartierele mărginaşe ale oraşului, îi făcea băiţă, îl hrănea, îi schimba pamperşii, timp în care Ea îşi făcea liniştită somnul, ca nu cumva cearcănele să-i urâţească frumosul chip. Tot el a fost de gardă pe la toate rubeolele, rujeolele, oreioanele şi blestematele de bronşite. A fost responsabil şi cu lecţiile de înot, karate, engleză, pian, cu şedinţele cu părinţii şi mersul în drumeţii. Ea era nepăsătoare şi, mai ales, frumoasă. De aici a rezultat şi Ruptura. El devenise neinteresant - un bărbat înglodat în serviciu şi preocupat prea mult de copil. În Ea clocotea dorinţa de distracţie, de aventuri. După câţiva ani, a aflat şi el de acestea din urmă, conformându-se zicalei "Nu ştie bărbatul ce ştie tot satul". S-au despărţit, iar după ce şi-a vindecat rănile, el s-a recăsătorit. Ea şi-a văzut de aventuri, mai puţin de copil. Dar rămăsese fără banii lui şi, mai mult, ştia că alta îi luase locul - lucru ce induce turbarea în mai toate femeile... Şi aici a început Marea Tortură. Evident, prin copil. A început să-i toarne bazaconii despre tatăl său: "Uite cum ne-a părăsit, uite cum am răbdat eu toată viaţa, privindu-l cum mă înşală, uite cum îşi va face El acum, cu «aia», alţi copii, pe care-i va iubi mult, iar pe tine te va uita"... Chiar dacă în mintea puştiului chipul tatălui era încă atât de luminos, în suflet începuse să i se înfiripeze îndoiala. Apoi supărarea. Apoi revolta. Apoi ura.

Bărbatul din faţa mea era disperat. Războaiele cu "fosta" îl secătuiseră de orice vlagă. Nici nu se mai putea bucura de noua şi tihnita sa viaţă, pentru că cea de dinainte nu-i dădea pace. Întâlnirile cu fiul lui deveniseră din ce î