În urmă cu mai mulţi ani, lucrînd la soluţionarea unei crime, am mers împreună cu Marian Nazat, pe atunci procuror, la un spital de psihiatrie din sudul Olteniei, unde voiam să-l audiem pe un bărbat internat acolo ca urmare a comiterii unui viol urmat de moartea vicimei.
La expertiza psihiatrică, bărbatul diagnosticat schizofrenic fusese găsit iresponsabil aşa că în loc să fie trimis la puşcărie a fost trimis la acel spital care avea o secţie de ,,periculoşi’’.
Ajunşi acolo am cerut directorului dosarul bolnavului respectiv şi am constatat că pe coperta interioară a acestuia erau mai multe menţiuni. Toate erau de tipul: fugit la data de....revenit/adus la data.... Ultima menţiune corespundea perioadei în care fusese comisă crima pe care noi cei de la ,, Omoruri împreună cu Marian Nazat o cercetam.
L-am rugat pe director să ni-l aducă pe acel pacient să stăm de vorbă cu el pentru a ne lămuri dacă datele obţinute din investigaţii, date care-l indicau ca autor la această nouă crimă, se confirmă.
Directorul a fost de acord şi a dat dispoziţie să fie adus. Ne aşteptam să apară un individ imobilizat în cămaşa de forţă sau cu vreun fel de cătuşe. Stupoare: o femeie cu halat care fusese cîndva alb, bate sfios la uşa cabinetului şi îl introduce pe....cel care ne deschisese poarta să intrăm în curtea spitalului. El era ,,periculosul’’ pe care-l căutam.
La consternarea noastră directorul ne-a răspuns sincer: ,,nu vă miraţi domnilor pentru că la acel pavilion de ,,periculoşi’’ avem ca infirmieră, femeie de serviciu şi paznic o singură persoană. Femeia care l-a adus în cabinet adineauri. Portar n-avem iar de sisteme de securitate la pavilionul de ,,periculoşi’’ să nu mă-ntrebaţi. Nu sînt fonduri. Cînd fuge vreun ,,pacient’’ îl anunţăm şeful de post care la rîndul său dă telex la ,,judeţ’’. Mai departe nu ştiu ce se-ntîmplă. De regulă, după ce se satu
